Unirea României cu Bulgaria, un proiect propus in 1886, neacceptat de marile puteri ale vremii

Unirea dintre România si Bulgaria a fost un proiect propus de catre partea bulgara in anul 1886, putin cunoscut si discutat de catre istorici, prin care s-a intentionat crearea unui stat puternic din punct de vedere militar, capabil sa reziste pericolului otoman. Cele doua tinere state se aflau la doar cativa ani distanta de razboaiele sangeroase duse impotriva Imperiului Otoman, constiente de faptul ca in cazul unei reveniri militare a turcilor trebuie sa coopereze daca vor sa-si apere independenta si suveranitatea.

Proiectul nu a putut fi finalizat, deoarece un stat puternic din punct de vedere militar nu era pe placul marilor puteri, in mod special nu era pe placul Rusiei, care, vazandu-si amenintate interesele geostrategice in regiune, a amenintat Romania si Bulgaria cu ocupatia militara daca nu renunta la ideea unirii.

Unirea României cu Bulgaria, un proiect propus in 1886, neacceptat de marile puteri ale vremii

La acel moment, la sud de Dunare exista inca o puternica prezenta a vlahilor sud-dunareni, de-a lungul Dunarii pana in zona Timocului, cu mult mai mare decat ceea ce exista acum in Bulgaria. Romanii si noul stat al Romaniei se bucurau de o larga simpatie in randul bulgarilor, aflati inca sub impactul luptelor duse de trupele romane si ruse pe teritoriul Bulgariei impotriva turcilor.

In urma razboiului de la 1877, in care fortele armatei ale Romaniei si Rusiei au invins Imperiul Otoman dupa niste lupte crancene, pline de sacrificii, nu doar Romania si-a castigat independenta ci a aparut si Principatului Autonom al Bulgariei, motiv pentru care bulgarii purtau o profunda recunostinta romanilor. Mai mult chiar, la acea vreme prezenta romaneasca la sud de Dunare era cu mult mai mare decat minoritatea romaneasca din prezent din Bulgaria.

Potrivit celor scrise de catre Titu Maiorescu in lucrarea  „Istoria politică a României sub domnia lui Carol I”, partea bulgara a inaintat in anul 1886 o cerere a cneazului Alexandru de Battenberg prin care se propunea constituirea unei confederatii romano-bulgarie, sub sceptrul lui Carol I si crearea unei armate comune romano-bulgare.

Rusia iritata de posibilitatea extinderii panromanismului spre Balcani

Intre 1886-1887, unirea administrativa si militara dintre Romania si Bulgaria sub sceptrul lui Carol I fusese pregatita in detaliu, insa planurile romano-bulgare au fost zadarnicite de amenintarea Rusiei, care isi vedea amenintate interesele geostrategice din regiune. Rusia a amenintat cele doua state cu ocupatia militara daca vor continua cu ideea unirii, iar Romania si Bulgaria s-au vazut nevoite sa abandonze proiectul sub santajul Imperiului Rus.

In afara de crearea un stat romano-bulgar puternic din punct de vedere militar, Rusia Imperiala mai era iritata si de proiectul introducerii alfabetului latin in Bulgaria, prin care vedea posibilitatea extinderii panromanismului catre peninsula Balcanica, unirea Romaniei  cu Bulgaria facand posibila jonctiunea culturala, politica si economica dintre romanii din tara si cei din Balcani ( aromanii, meglenoromanii, vlahi, cutovlahi, etc).

Imperiul Tarist avea deja experienta incercarii de rusificare a romanilor dintre Nistru si Bug, si chiar dincolo de aceste limite geografice, facand eforturi deosebite sa colonizeze acel teritoriu si sa-l dilueze etnic prin tot felul de metode “neortodoxe”: aducerea de colonisti din alte provincii ale Imperiului, acordarea de subventii, scutiri de taxe, improprietariri cu teren si alte privilegii pentru a-i atrage pe colonisti, scutirea colonistilor de stagiul militar obligatoriu, conditionarea obtinerii unor functii de cunoasterea limbii ruse, taxe impovaratoare pentru cei care nu voiau sa invete rusa, obligativitatea ca serviciile religoase si invatamantul sa fie facute in limba rusa, etc

Prin crearea unui stat romano-bulgar, Imperiul Rus vedea o posibila extindere a influentei Romaniei asupra romanilor din Balcani. De-a lungul istoriei, au existat tentive mai mult sau mai putin reusite de creare a unor state efemere ale romanilor din Balcani, iar prezenta in zona unui stat puternic al romanilor din punct de vedere militar ar fi dat si romanilor din Balcani un avant al pretentiilor de emancipare si pentru dreptul la autodeterminare.

Glasul.info