Cum si-a motivat un laureat al premiului Nobel refuzul de a participa la Conferința inter-parlamentară pentru pace de la Budapesta din 1907

Bjorn Bjoernson (1832 – 1910) este un scriitor norvegian care a primit in anul 1903 premiul Nobel pentru literatura, “ca un tribut adus nobilei, magnificei si versatilei sale poezii, care s-a distins intotdeauna prin prospetimea inspiratiei sale si puritatea rara a spiritului sau”.

Refugiat pentru o scurta vreme in Germania, acesta ajunge sa imbratiseze cauza maghiara, induiosat de faptul ca acestia “erau oprimați și se plângeau atât de amar“. Abia dupa ce ajunge sa-i cunoasca cu adevarat si sa descopere ca tanguirile ungurilor se refereau mai degraba la asa zisul drept de a fi lasati sa duca o politica tribala de maghiarizare si neindreptatire a celorlalte nationalitati, norvegianul le devine un inamic inversunat, scarbit de sovinismul si perversitatea lor.

Cum si-a motivat un laureat al premiului Nobel refuzul de a participa la Conferința inter-parlamentară pentru pace de la Budapesta din 1907

In anul 1907, Bjorn Bjoernson, laureat al premiului Nobel, a refuzat sa participe la Budapesta la Conferința inter-parlamentară pentru pace:

„În tinerețea mea, eu i-am iubit mult și i-am admirat pe unguri, atunci când ei erau oprimați și se plângeau atât de amar. Mai apoi însă, după ce i-am cunoscut mai bine, și după ce m-am convins de nedreptățile pe care le comit față de celelalte naționalități, am început să-i detest pentru șovinismul lor. Sunt sigur că nimeni nu mai nutrește pentru unguri alte sentimente și, vă rog să mă credeți, aceste injustiții vor duce Ungaria la pieire, mai devreme sau mai târziu.” (Bjorn Bjoernson, laureat al premiului Nobel, în motivarea refuzului de a participa la Conferința inter-parlamentară pentru pace de la Budapesta, 1907)

Un alt exemplu al adevaratei fete si dimensiuni ale iredentismului maghiar este o opera de trista amintire a literaturii maghiare si anume “Nincs kegyelem” (Fără îndurare) – de Ducso Csaba. Budapesta, aparuta in anul 1939:

“Natia ungară este cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaste decât victoria. In noi fierbe sângele lui Attila, al lui Arpad si al lui Ghinghis-Han”…

“Eu nu astept să vină răzbunarea nu astept! Voi suprima pe fiecare valah ce-mi va iesi în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va fi îndurare.

Voi aprinde noaptea satele valahe! Voi trece prin sabie toată populatia. Voi otrăvi toate fântânile si voi ucide până si copiii din leagan!

In germene voi distruge acest neam de hoti si ticălosi! Nu va fi pentru nimeni nici o milă! Nici pentru copiii de leagăn, nici pentru mama care va naste copil…

Voi suprima fiecare valah si atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singură nationalitate, cea maghiară, natia mea, sângele meu! Voi face inofensivi pe viitorii Horia si Closca.

Nu va fi milă!”

Sigur, multi ar spune ca istoria nu are legatura cu prezentul, insa toate actiunile recente ale extremistilor si iredentistilor maghiari din Romania dovedesc contrariul.

Glasul.info

Note:

[1] CARE MAGHIARI?

[2] “Nincs kegyelem” (Fără îndurare) – de Ducso Csaba. Budapesta, 1939