Un participant la evenimentele din '89 : "D-aia zic, nu-ți mai pune #rezist pe poză și, în nici un caz în piept, că nu spune despre tine decât că ești un molâu ușor de prostit"

Un participant la evenimentele din ’89: „D-aia zic, nu-ți mai pune #rezist pe poză și, în nici un caz în piept, că nu spune despre tine decât că ești un molâu ușor de prostit”. Unul dintre participantii la evenimentele din decembrie 1989 din Romania are un mesaj inedit catre tinerii care in ultimul timp utilizeaza un simbol atat de raspandit in ultimul timp in mediul virtual si nu numai din Romania, incat ajuns sa fie considerat deja „atât de kitschos”.

Călin Georgescu este unul dintre cei care au avut curajul de a iesi in strada atat in decembrie 1989, cat si in timpul mineriadei din 1990. Obisnuit cu manifestarile civice „neautorizate”, tanarul care din 1989 si pana acum s-a transformat intr-un om de afaceri în publishing, mass-media, marketing şi advertising, are ceva de transmis catre noua generatie.

Nu este totusi cam ironic ca avangarda celor care #rezista sa fie condusa de catre niste „monstri sacri” precum Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanau si alte vlastare ale internationalismului… indiferent de ce forma ar mai imbraca el: socialist, progresist, XXX-ist, etc

Un participant la evenimentele din ’89 : „D-aia zic, nu-ți mai pune #rezist pe poză și, în nici un caz în piept, că nu spune despre tine decât că ești un molâu ușor de prostit”

Iata ce mesaj are Călin Georgescu pentru tineri:

„Dacă-nghiți texte pe nemestecate, mâine găsești idei în caca, plus că-ți pocnește tensiunea civică în tâmple și-ți afectează circulația la biluțe, de ți se usucă stima de sine-n pantaloni și nu mai știi dacă ești băiat sau fată, ca atunci când îți faci cont pe Google și bifezi la gen ”altul”, nu fiindcă chiar ai fi altul, ci fiindcă a venit cu totul altul și ți-a spus cine să fii, când să te deștepți române, cum s-o ții pe-a lui și ce să faci cu ea exact. Așa și cu acest căcăcios # rezist, care a ajuns atât de kitschos că se vinde ca mărțișoare la Universitate. Place la unii, nu zic. Dar la mine, simpla imagine a unei studente mioape, cocoșate pe gherghef, care împunge de zor cu acul bont firicele de ață roșie ca să migălească # rezist-ul ăla, mă disjunge de orice chef de civism brodat sau oricum. Dac-aș fi în locul tău și aș arde inclusiv cu flacăra violetă de pofta de a-mi înfige un mărțișor d-ăla în bluză, aș rezista la # rezist, și aș mai aștepta până apar alea logice, care nu mă cheamă să acționez prin inacțiune, deoarece aia-i dudă, plus că nu e doar aberant, ci și direct o înjurătură de mama revoluției, revoluția aia adevărată, așa cum o știu eu și cum scrie la carte, cu gaze, scutieri, bulane, tunuri de apă și baricade din autobuze-n flăcări de partea astălaltă. Ai să zici, bine, bine, dar Ion Gavrilă Ogoranu, n-a rezistat și el un două decenii într-un beci? OK, da, dar mai înainte Ogoranu a popit X activiști prin munți, și i-a caterisit cu plumb, nu cu slogane, și nici n-a stat în geacă O’Neil cu ăla mic de mână (nici n-avea, săracu, că când să facă?) în fața NKVD-iștilor Nicolschi, Pintilie și Mazuru. D-aia zic, nu-ți mai pune # rezist pe poză și, în nici un caz în piept, că nu spune despre tine decât că ești un molâu ușor de prostit, fiindcă șmecheria în viață, amice, nu e să-nduri ca bolovanu’, ci să te-ncordezi ca praștia. Vrei mărțișor cu # rezist? Mai rezistă până apar alea cu #morcueidegâtfutuiîngurădesecuriști. Și când apar alea, atunci da, ia-ți unul și poartă-l până mori.„, scrie Călin Georgescu intr-o postare pe Facebook