Obsesia maghiarizarii: "Nu maghiarizaţi numele Otiliei Marchiş. A fost fiică şi soră de preoţi români"

Obsesia maghiarizarii: „Nu maghiarizaţi numele Otiliei Marchiş. A fost fiică şi soră de preoţi români”.

Am citit si auzit pana acum multe despre obsesia maghiarizarii de la romanii care au avut ghinionul de a avea ca autoritati locale, unele dintre cele mai sovine exemplare de oameni care exista pe fata pamantului. Dar continua insa sa ne surprinda mereu si mereu consecventa cu care este maghiarizat tot ce misca pe teritoriul Romaniei.

Ce alimenteaza oare toata aceasta obsesie inexplicabila de a maghiariza aproape tot ce iti poti inchipui: de la toponime, nume de strazi, institutii, pana la numele unor personalitati istorice si culturale romanesti?

Obsesia maghiarizarii: „Nu maghiarizaţi numele Otiliei Marchiş. A fost fiică şi soră de preoţi români”

26 Octombrie 2017, BuletindeCarei.ro: „Nu maghiarizaţi numele Otiliei Marchiş. A fost fiică şi soră de preoţi români

Pentru că blogul consilierului primarului din Carei este pasionat de viaţa amoroasă a româncei din Carei Otilia Marchiş, vă redăm în continuare câteva date biografice despre ea. Numele Otiliei Marchiş a fost trecut maghiarizat deşi aceasta provine din familie de români.

Scriitoarea şi criticul de artă Otilia Iulia Margareta Marchiș, s-a născut la Homorodul de Mijloc, tatăl ei, George Marchiș, fiind aici preot greco-catolic.

Studiază la liceul din Carei, unde a fost prietenă cu scriitoarea Kafka Margit, şi apoi în Germania, la Academia de Arte Frumoase din Munchen. Se căsătorește devreme cu un funcționar de poștă, Cornel Cosmuţa, cu care îl va avea pe fiul său Cornel.

La Paris, Otilia Marchiș va intra în cercurile intelectuale și artistice pariziene, cunoscându-i pe Rodin, Brâncuşi, Claude Monet, Bourdelle şi Anatole France, căruia îi devine secretară literară.

Cea mai cunoscută lucrarea a sa este romanul „Cartea suferințelor”, apărut în 1921 si a cărui prefață este semnată de Henry Barbusse.

Cartea suferinţelor, tradusă integral în limbile franceză, română, germană şi olandeză, comentată şi elogiată de presa americană şi olandeză, este unul din primele semnale ale apariţiei nazismului. Concepute sub forma unor note de jurnal intim,confesiunile ei alcătuiesc dosarul unor teribile atrocităţi, surprinse într-un moment acut de criză, când nedreptatea şi liberul arbitru lăsau câmp deschis celor mai cumplite abuzuri.(…)

Numele Marchiş are puternice rezonanţe culturale pentru careieni. Pe lângă propriile merite culturale adică poet şi publicist, preotul, apoi protopopul şi arhidiaconul George Marchiş a fost tatăl Otiliei Marchiş, publicistă şi prozatoare, şi al lui Romulus George Marchiş, preot, protopop de Carei, delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi primul vicar al proaspăt înfiinţatului Vicariat Naţional Român din Carei.

(…)

Aceasta este familia Otiliei Marchiş, o familie de intelectuali români care a luptat pentru drepturile românilor în acest colţ de ţară românească.”