Românii din Ucraina: „În pofida toleranţei românilor băştinaşi și a sprijinului României pentru Ucraina, naţionaliştii ucraineni au pichetat din nou sediul Consulatului General al României la Cernăuţi „

Românii din Ucraina: „În pofida toleranţei românilor băştinaşi și a sprijinului României pentru Ucraina, naţionaliştii ucraineni au pichetat din nou sediul Consulatului General al României la Cernăuţi”

DE CE NU AVEM DREPTUL LA ISTORIE, PRECUM UCRAINENII?

Ne-am convins încă o dată câtă ură faţă de noi, românii autohtoni, au naţionaliştii ucraineni, care au pichetat din nou, astăzi, 25 aprilie, sediul Consulatului General al României la Cernăuţi, cu aceleaşi slogane ostile, cerând anularea tuturor manifestărilor oficiale privind sărbătorirea Centenarului Marii Uniri ce urmează să se desfăşoare în decursul acestui an în nordul istoric al Bucovinei.

„În îndepărtatul an 1918, armata română a călcat în picioare voinţa de libertate a Vecei Bucovinene (Adunării Populare bucovinene), ocupând teritoriul regiunii Cernăuţi. În anul curent, Consulatul General al României la Cernăuţi şi conducătoarea lui Eleonora Moldovan, încearcă să marcheze acest eveniment în Cernăuţi şi ţinut. Ignorând conducerea ucraineană şi normele diplomaţiei, Consulatul General obraznic şi evident promovează ideile „României Mari”! Prin atitudinea blândă faţă de propagandă”, a declarat Serghei Kocmarskyi, iniţiatorul acţiunii de protest, reprezentantul „Побратими України” („Frăţia de arme a Ucrainei”).

Neînţeleasă rămâne poziţia acestor naţionalişti ucraineni pentru care am devenit duşmani de moarte, în pofida toleranţei de veacuri a românilor băştinaşi, a sprijinului şi susţinerii diplomaţilor de la Consulatul General al României la Cernăuţi, Guvernului României. Nu ne-am năimit avocatul Excelenţei Sale, dar cred că nu există vreo ţară precum România, vreun diplomat atât de prietenos şi binevoitor, deschis faţă de ucraineni, decât dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, care cunoaşte la perfecţie ucraineana, uneori, chiar din propria-i generozitate se manifestă în postură de translator. Şi dacă „în îndepărtatul an 1918, armata română a călcat în picioare voinţa de libertate a Adunării populare bucovinene”, precum afirmă ei, ce au făcut atunci în 1940-1941, 1944 „eliberatorii” sovietici ce ne-au lipsit de Ţară, ce fac acei ce ne lipsesc în prezent de dreptul la identitate?