Eufrosina Vitrescu îşi poartă cu bucurie povara vârstei, viaţa fiindu-i dragă cu toate câte i-a fost dat să sufere. Au trecut optsprezece ani de când şi-a înmormântat bărbatul, a îndurat cele mai mari pierderi ce le poate avea o mamă, văzând cum coboară în recele mormânt unicul fiu, fiica mai mare şi doi nepoţi în floarea vârstei. „Scârbă, după scârbă”, oftează, mult pătimitul ei suflet, alinat de creştineasca credinţă că e păcat să te superi pe încercările trimise de Dumnezeu, întocmai cum e cântecul: „Ba cu dor, ba mânioasă,/ Viaţa totuna-i frumoasă./ Ba cu bune, ba cu rele/ S-a cam dus şi-mi este jele”. A fost deprinsă de mică să aline durerile celor apropiaţi. Supravieţuindu-şi neamurile şi cunoscuţii din generaţia ei, a rămas cea mai în vârstă dintre femeile de la Roşa care umblă la biserică.
Văzând lumina zilei în raiul naturii de la Ţeţina, aproape de străvechea cetate, unde era o frumuseţe nemaiîntâlnită astăzi, a îndrăgit tot ce fremăta, înverzea şi înflorea în jurul ei. Acolo a copilărit, a învăţat şapte clase la şcoală, s-a măritat cu un flăcău din apropiere (a treia gospodărie de la casa-i părintească), a născut trei fete şi un băiat… Şi a muncit –mult, istovitor, dar fără să se plângă vreodată că-i este greu…
Radu Buţu: Spui despre tine că eşti un moldovean, născut şi crescut în Braşov, dar…
În România lucrurile au scăpat total de sub control. Românii nu mai sunt cei care …
Hristo Botev ( Христо Ботев) a fost un poet și revoluționar bulgar. Începând cu anul…
La 17 mai 1653 are loc Bătălia de la Finta, între armata moldoveană condusă de…
La 17 mai 1882 (n.r. pe stil vechi) a avut loc ceremonia de predare a…
Leave a Comment