De departe cel mai surprinzător lucru de la congresul UDMR a fost șpagatul lingvistic al celui de-al doilea om în statul român, președintele Senatului României, Călin Popescu „Trădiceanu”. De ce, „Trădiceanu”? Știe el, știm și noi, dar mergem pe … închis.
Clasa politică românească s-a așezat în genunchi pentru cele 5% ale UDMR: s-a rostoglit ca un câine bolând care caută cu disperare afecțiunea stăpânului său, s-a ridicat temporar din patru labe pe două picioare, doar pentru a asculta cuminte și dând din codă pe ritmurile imnului Ungariei.
Dacă scriitorul ungur S. Fenyes spunea despre Ungaria ca stat de sine stătător că:
„(…) s-a prăbușit pe câmpia de la Mohacs, căzând într-un somn letargic de 300 de ani. Ea a murit în 1526 și nu s-a trezit decât la 1848. ” ( S. Fenyes )
despre ai noștri oameni de stat putem spune că ei au căzut nu pe câmpia de la Mohacs, ci în Sala Polivalentă de la Cluj-Napoca. Acolo, pe podeaua Sălii Polivente din Cluj-Napoca, zace călcată în picioare demnitatea națională, patriotismul, jurămintele unor politicieni români de apăra cu toată ființa și voința lor intersele poporului român…
Ce mai rămâne oare de spus?
PS: Acesta este un pamflet și trebuie privit ca atare
La 17 aprilie 1916 în Birchiș, Caraș Severin, sătenii nu vor să voteze candidatul ungur.…
”O țară de oi merită un guvern de lupi?” (Edward R. Murrow) Suntem un popor…
Tribunalul Mehedinți a decis că refuzul Inspectoratului Școlar Județean Mehedinți de a acorda acreditare jurnalistică…
O situație cu adevărat inumană este relatată într-una dintre lucrările istoricului român Vasile Lechințan: în…
Deputatul Anamaria Gavrilă reacționează printr-o scrisoare deschisă către TikTok și Facebook: Vrem transparență! "Toți cei…
La data de 7 aprilie 1908 avea loc într-o comună din Arad un samavolnic act…
Leave a Comment