Visul unei nopți de vară: „O școală profesională unde tinerii din Mogoșești să poată învăța meserie”

Într-o comună ieșeană cu peste 5000 de locuitori, un cetățean septuagenar, VULPE Costache, se zbate de ani buni cu o idee la care pur și simplu nu vrea nici în ruptul capului să renunțe. El vrea să construiască o școală profesională unde tinerii din Mogoșești să poată învăța meserie, pe modelul vechilor școli de arte și meserii cu care se laudă și generația sa: din școala noastră de tractoriști au ajuns mari doctori, inclusiv unul în neurochirurgie.

În urmă cu ceva ani, domnul Vulpe Costache și-a luat inima în dinți și a început să lucreze la un proiect extrem de ambițios: să construiască în viitor chiar acolo la el la Mogoșești, o școală profesională din care să iasă noi generații de meseriași în România, o categorie care cam tinde în ultima vreme în țara noastră să fie pe cale de dispariție.

Ne-a spus că a trimis un memoriu la Ministerul Dezvoltării (n.r. Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor (MDLPL)) legat de planul său de a accesa fonduri europene pentru proiectul său prin care intenționează să construiască o școală profesională la Mogoșești, un memoriu la care a primit un aviz /răspuns pozitiv.

Dintr-o servietă care probabil a văzut multe la viața ei, domnul Vulpe Costache a scos un top uriaș de hârtii, cu răspunsul unor instituții la care a apelat, schițe tehnice despre viitoare construcție, în care fiecare atelier și fiecare spațiu își are destinația sa în viitorul proiect pe care domnul Vulpe speră din tot să se materializeze: dacă autoritățile nu se implică deloc, sunt dispus ca acest proiect să-l finalizez din fondurile proprii, pe banii mei.

Ne-a invitat pe acasă pe la el, să-i vedem atelierul și să-i cunoaștem familia. Într-un atelier mic, dar foarte aglomerat, erau îngrămădite de la strunguri, bancuri cu menghine, până la o mică forjă: cam tot ce găseai pe vremuri într-un atelier de la un liceu tehnic sau de la o școală profesională. Nici clasicele aparate de măsură analogice de pe vremuri nu lipseau din atelierul domnului Vulpe Costache: de la șublere, micrometre, comparatoare, până la un tester analogic pentru mașini.

Foarte entuziasmat de răspunsul pozitiv primit de la Ministerul Dezvoltării, domnul Vulpe se interesează deja să găsească o firmă de consultanță specializată pe obținerea de fonduri europene pentru a-și vedea visul concretizat cât mai repede. Ne-a spus că e păcat să se piardă atâția tineri degeaba, să le treacă vremea fără ca ei să aibă un rost pe lume. Aceștia trebuie dimpotrivă, să învețe o meserie, să devină utili societății.

La o masă din curtea sa, domnul Vulpe ne-a adus pe lângă câteva cărți tehnice foarte vechi, unele de pe la 1942, și un teanc de poze pe care ni le prezenta cu nostalgie dar și cu un soi de mândrie nedisimulată pentru acele vremuri în care tânăr fiind, încă mai învăța între ale meseriei, trăgând cu ochiul la cei din jurul său, la muncitorii cu experiență, și acumulând niște cunoștințe pe care la rândul său acum vrea să le împărtășească și celor tineri:

„Vreau să rămână ceva și după mine, așa cum a rămas și după cei care m-au învățat pe mine”, ne-a mărturisit domnul Vulpe Costache.