3 Mai 1997: Tratatul de trădare națională semnat de un neiubitor de români, Emil Constantinescu
La data de 3 mai 1997 avea loc semnarea, la Kiev, a Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre România și Ucraina, de către miniștrii de externe. Într-o deplină “armonie” și simbioză a trădării, atât președintele României de la acea dată, Emil Constantinescu, ministrul de externe, cât și guvernarea de la acel moment la presiunile (n.r. cele mai mari) venite din partea SUA și a Germaniei, au cedat părți din teritoriul național al României, părți importante din spațiul etnic românesc, fără ca statul român să fie amenințat cu agresiunea.
Fostul președinte Emil Constantinescu avea să se scuze apoi într-un mod absolut jenant cu privire la trădărea națională înfăptuită mișelește împreună cu trista alianță CDR, o guvernare absolut catastrofală și în mare măsură chiar profund antiromânească:
“Tratatul a slujit interesul general al consolidării securităţii europene, asemenea tratatelor similare încheiate în acea perioadă de Ucraina cu Polonia şi Germania, precum şi al Tratatului de bază dintre România şi Ungaria din 1996. Tratatul a slujit şi continuă să slujească interesul naţional al României din perioada în care a fost încheiat, precum şi în continuare din următoarele motive:
– Tratatul a asigurat cadrul juridic pentru protejarea minorităţii româneşti (şi moldoveneşti) din Ucraina, căreia prin art. 13 al tratatului, i se garantau drepturi identice cu cele ale minorităţilor din România şi, în mod specific, identice cu cele garantate de statul român prin tratatul cu Ungaria pentru minoritatea maghiară din ţara noastră.
– Tratatul a consemnat dorinţa părţilor de a coopera în plan general, dar în mod special în regiunile de la frontiera ambelor state, inclusiv prin cerarea unor euro-regiuni transfrontaliere sau prin asigurarea accesului reciproc la toate formele de învăţământ, inclusiv la cel universitar.
– Tratatul a asigurat României liniştea şi securitatea la graniţa sa de est şi nord, convingând comunitatea internaţională că România este un furnizor de securitate şi un pivot al stabilităţii politice în estul Europei. Fără aceste asigurări, integrarea României în structurile euro-atlantice şi europene nu ar fi fost niciodată luate în discuţie. Alegaţiile dlui preşedinte Băsescu, după care tratatul cu Ucraina ar fi fost încheiat în condiţii „dictate de Kiev” este falsă, şi ca membru al Guvernului României din momentul încheierii tratatului ştie prea bine că nu au existat niciun fel de presiuni.”, a declarat fostul președinte Emil Constantinescu în 2008
Și acum hai să le luăm pe rând:
La data de 19 iulie 1877, Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor rusești, a…
Confruntarea de la Stănilești, din 18 iulie 1711, a fost un moment crucial și tragic…
Evenimentul din 16 iulie 1479, legat de lucrările de construcție/reconstrucție a Cetății Chilia de către…
Evenimentul din 16 iulie 1894, în care guvernul maghiar de la Budapesta a dizolvat Partidul…
Evenimentul de la Lupșa, din 14 iulie 1910, este un episod mai puțin cunoscut, dar…
La începutul lunii iulie 1601, Mihai Viteazu îşi schimbă tabăra militară de la Debreţin, trece…
Leave a Comment