După Dictatul de la Viena de la 30 August 1940, orașul Cluj Napoca, împreună cu restul Transilvaniei de Nord a fost cedat Ungariei horthyste, aliată la acel moment cu Germania nazistă și bucurându-se de favorurile Italiei, după ce Ungaria investise masiv după 1920 în propaganda “prieteniei” cu Italia.
În tot Ardealul de Nord, după Dictatul de la Viena din 30 august 1940 a urmat drama refugierii și a evacuării instituțiilor românești într-un haos desăvârșit. Primii care au luat decizia de a se refugia în Țara Mamă, în România, au fost intelectualii din Cluj: Sextil Pușcariu, Iuliu Hațeganu, Onisifor Ghibu și Emil Racoviță. La fel și artiștii Operei Române, refugiați la Timișoara.
Nu la fel de “norocoasă” a fost și populația autohtonă, românească, din Cluj, aceasta îndurând între anii 1940 și 1944 persecuții, umilințe și torturi de neînchipuit. Începând cu luna septembrie a anului 1940, pe românii clujeni îi pândea la aproape fiecare colț de stradă spectrul morții.
La începutul lunii, pe 3 septembrie 1940, ungurul Geister Josif l-a împuşcat cu un foc de revolver pe elevul român Alexandru Maier. De ce? În acele vremuri nebune puteai fi împușcat doar pentru simplu fapt că erai român și vorbeai românește prin Cluj. Atât populația românească, cât și cea evreiască și alți nemaghiari considerați necredincioși “Patriei Maghiare” a fost hăituită, ostracizată și maltratată după intrarea Ardealului de Nord în mâinile administrației horthyste.
La începutul lunii iulie 1601, Mihai Viteazu îşi schimbă tabăra militară de la Debreţin, trece…
Evenimentul din 12 iulie 1907, petrecut la Petroman (azi în județul Timiș), este un episod…
Evenimentul din 11 iulie 1848, când Lajos Kossuth, liderul revoluției maghiare, a cerut recrutarea de…
Raportul final al împăratului Iosif al II-lea privitor la călătoria sa în Transilvania, din perioada…
Mențiunea de la 10 iulie 1667, într-un document redactat în limba maghiară veche, este una…
La 10 iulie 1466, au început lucrările de construcție la Mănăstirea Putna, una dintre cele…
Leave a Comment