1 Noiembrie 1599 – Intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia

Prin semnificația ei politică, ziua de 1 noiembrie 1599 deschide o nouă epocă în istoria românilor. Visul de secole al neamului românesc începea la Alba Iulia sub domnia lui Mihai Pătrașcu, domnitorul care a avut o ascensiune politică fulminantă, încununată de multe izbânzi împotriva dușmanilor neamului nostru.

După o lungă serie de bătălii și victorii pe câmpurile de luptă, Mihai Viteazul intră în Alba Iulia ca stăpân al Transilvaniei. Obținerea independenței Țării Românești după strălucitoarele victorii împotriva turcilor dar și schimbările bruște în cadrul politicilor de la nivel european, l-au făcut pe Mihai Viteazul să ia noi decizii.

Înlocuirea lui Sigismund Bathory cu Andrei Bathory pe tronul Transilvaniei impunea o nouă strategie față de Transilvania, în contextul în care cardinalul Andrei Bathory, sprijinit de polonezi, intenționa să reia relațiile de prietenie cu turcii, decizie care ar fi făcut ca Țara Românească să fie de jur împrejur înconjurată de dușmani.

Deși împăratul Rudolf acceptă ideea sugerată de Mihai Viteazul de a-l alunga pe cardinalul Andrei Bathory de pe tronul Transilvaniei, intervenția generalului Basta întârzia fără nicio justificare. În aceste condiții, domnitorul muntean s-a hotărât să acționeze pe cont propriu, prima victorie repurtând-o pe 28 octombrie 1599, la Șelimbăr.

După victoriile obținute rapid de către Mihai Viteazul în Transilvania, trupele cardinalului Andrei Bathory se retrag în debandadă, cardinalul având intenția să se refugieze în Moldova. După victoria de la Șelimbăr, imediat s-a predat Sibiul, iar peste trei zile, pe 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul intra triumfător în Alba Iulia.

Un martor ocular descrie momentul intrării lui Mihai Viteazul în Alba Iulia:

,,…voievodul, călare pe un cal roib, purta o tunică albă și, pe deasupra, o manta de aceeași culoare, avînd brodați cu fir mai mulți șoimi. Pe cap avea binecunoscuta cușmă, al cărui surguciu, cu pană de cocor, em prins printr-o copcă de aur; sabia, bătută în rubine și împodobită cu aur, atîrna în stînga; ciorapii erau de mătasă albă, cizmele de satian galben. Opt slujitori, frumos îmbăcați, duceau de frîu opt cai minunați, cu șeiele bogat împodobite; veneau apoi trîmbițașii și, după aceștia, lăutarii zicînd din viori. De o parte și de alta a voievodului, plecate spre pămînt, erau purtate steagurile luate de la Andrei Bathory…”

În întâmpinarea lui Mihai Viteazul la intrarea în cetatea de la Alba Iulia au venit nobilii unguri care i se închinară iar episcopul Demetrius Napragyi îi trimisese cheile orașului. După victoriile militare ale lui Mihai Viteazul, obținute pe câmpurile de bătălie, închinarea nobililor unguri, a cetăților și orașelor din Transilvania, reprezintă cea mai mare realizare politică a epocii sale. Securizând Transilvania, acum Mihai Viteazul avea răgazul de a-și orienta atenția către Moldova, care să îi încununeze visul de a deveni „din mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei”.