Lazăr Lădariu: Noi nu ne vom lua gândul de la teritoriile româneşti din Nordul Bucovinei şi Sudul Basarabiei, de la Ţinutul Herţei şi "Insula Şerpilor"

“Se ştie prea bine că una dintre condiţiile esenţiale pentru acceptarea unei ţări în NATO o constituie clarificarea problemelor litigioase prin încheierea de tratate cu ţările vecine.

Evident, orice bun român, orice om normal, doreste o intrare în Alianţa Nord-Atlantică. Dar, nu oricum.

Ce te faci, dacă printre aleşii valului nr. 1, Ungaria va fi luată în braţe, iar România lăsată să mai aştepte “la uşa cenuşăreselor”? Atunci, liniştea Transilvaniei va fi spulberată, iar în vestul României se va instala o altă graniţă, cea a îngrijorării.

Preşedintele Dumei de Stat a Rusiei, domnul Ghenadi Jelezniov, întrebat, cu ocazia întâlnirii de la Camera Deputaţilor, ce părere are despre NATO, a răspuns imediat… “dacă ar fi vorba de un arhaism din perioada războiului rece”.

După unii, ar trebui grabnic să încheiem tratatele cu Rusia, Ucraina şi Republica Moldova. Corect. Oricine ar dori-o, numai că aici e aici.

Rusia, fidelă a unui principiu imperial al politicii de forţă, ne este datoare un tezaur, încredinţat ei, încă din vremea primului război mondial, tezaur care, se pare, a luat definitiv calea cea fără de întoarcere a Moscovei.

Apoi, mai avem acolo un necaz numit “Insula Şerpilor”, pământ românesc înhăţat în dispreţul tuturor uzanţelor şi tratatelor internaţionale, după cel de-al doilea război mondial.

“Ce-am avea cu Ucraina?”, se întreabă naiv unii. “Nu importăm situaţia din Transilvania acolo” – exclama recent un mare demnitar. “Bucovina – zicea el, confundând grav Polul Nord cu Polul Sud- a fost provincie austriacă”. Atâta ştiu unii. Aşa văd ei istoria scrisă cu cerneala cea roşie a învingătorului.

Ce se vrea? O clară “Euroregiune Bucovina”, adică hulitul odinioară “Plan Valev”, aplicat parşiv şi introdus prin uşa din dos.

Aflat la Davos, preşedintele Ucrainei, Leonid Kucima, invoca “un motiv foarte specific”. “Avem relaţii foarte bune”, zice el, cu toţi vecinii noştri, cu excepţia României, şi credem că dacă nu se semnează un Tratat româno-ucrainean în care să fie definite graniţele, România nu poate vorbi de NATO”.

Un lucru este limpede: semnând tratatele după placul unora doar, pierdem absolut totul şi nu primim nimic. Or, noi dorim să încheiem un tratat de fiecare dată, nu să ni se impună un dictat.

Noi nu ne vom lua gândul de la teritoriile româneşti din Nordul Bucovinei şi Sudul Basarabiei, de la Ţinutul Herţei şi “Insula Şerpilor”.

Nu trebuie să renunţăm la nimic din ce s-a luat “…din moşia cea Ştefană”. Fără compromisuri.

Cu dracul frate nu-i bine să ne facem, numai pentru a trece puntea. Acest amănunt ar trebui să-l ştie bine şi şeful diplomaţiei româneşti, domnul Adrian Severin.”, a spus Lazăr Lădariu în cadrul Sedintei Camerei Deputatilor din 4 februarie 1997