13 Octombrie 1899 – Jurnalistul Emanuil Maglaș de la ziarul TRIBUNA POPORULUI din Arad – a fost eliberat din temnița de stat din Seghedin

În ziarul “Tribuna poporului”, un ziar al românilor din Arad, au apărut între 1897-1912 numeroase articole patriotice. În perioada anilor de sub dominația austro-ungară, jurnaliștii români plăteau scump pentru orice articol cu amprentă identitară prea “apăsată”. Așa este și cazul jurnalistului român Emanuil Maglaș de la ziarul “TRIBUNA POPORULUI” din Arad, împotriva căruia stăpânirea maghiară și slugile sale s-a năpustit cu o furie extraordinară.

Articolul “Fericita Țară” îi aduce jurnalistului român Emanuil Maglaș de la ziarul “TRIBUNA POPORULUI” o condamnare la închisoare de două luni din partea statului maghiar.Jurnalistul român Emanuil Maglaș este condamnat la data de 22 februarie 1899 la Oradea Mare cu o pedeapsă de 2 luni temniță și 20 coroane amendă pentru articolul FERICITA ȚARĂ.

Din numărul 41 de pe anul 1899 (n.r. Orăștie, 9/21 Octombrie 1899) aflăm că jurnalistul român Emanuil Maglaș a fost eliberat din închisoare de la Seghedin, o închisoare cu un renume îngrozitor pentru patrioții români transilvăneni, după ce a ispășit două luni de temniță grea:

“Eliberat. Vineri în 13 Oct. n. a fost eliberat din temnița de stat din Seghedin, dl Emanuil Maglaș, osândit fiind la 2 luni închisoare, pentru un articol scris în «Tribuna Poporului».”

Mai multe personalități ale istoriei și culture române au trecut prin închisoarea aceasta de la Seghedin. Preotul Vasile Lucaciu a fost deținut la Seghedin în perioada 7 ianuarie 1893 – 7 februarie 1894, publicistul Valeriu Braniște a fost deținut aici în două rânduri: în 1893 și în 1918, iar Ioan Russu-Șirianu a fost deținut șase luni în 1894.

O parte din semnatarii Memorandumului Transilvaniei, condamnați în 1894 la încarcerarea pe diferite termene, au trecut prin închisoarea de la Seghedin. Badea Cârțan a călătorit de mai multe ori la Seghedin și la Vác pentru a-i vedea pe memorandiștii deținuți acolo, plângându-se:

„La grădina-n Seghedin / Plâng florile de iasomin / De răsună ulița / Și tremură temnița. / De la Seghedin la Vaț / Numai drumuri de la frați / Numai lacrimi, jale, dor / Pe fețele tuturor”.