Capcana Schengen. „Cleștele” maghiar și refacerea imperiului austro-ungar

În acest trist decembrie, când ne comemorăm morții de la revoluție și când asistăm la degringolada politică din țară, adusă aici cu concursul „monstruoasei coaliții PSD-PNL”, care au cheltuit bani cu ghiotura pe nimicuri electorale, aruncând praf în ochi românilor, prin promisiuni demagogice de salarii și  pensii mărite, când se știa că visteria e goală și că acestea nu vor ajunge niciodată o realitate faptică, ne trezim că Ciolacu își bucină victoria de a fi intrat în Schengen, primindu-l la București cu pompa de rigoare pe „prietenul” său Viktor Orban, care profitând de hărmălaia politică de la București, își vede nestingherit de planul său de acaparare a gazului românesc.

Prietenia aceasta e în fond un act împotriva naturii, întrucât românii ardeleni, care au fost secole la rând  iobagii magnaților maghiari știu ce înseamnă de fapt „mărinimia” ungurească. Și cum să nu știe când bietul român locuia în căsuțele sale mici cu obloane întunecate, pe când groful maghiar se lăfăia în castelele și palatele sale opulente, retrocedate și chiar refăcute cu bani românești în acești 35 de ani de ofensivă maghiară tăcută (vezi Balvanos) când s-au creat în majoritatea  orașelor țării  case de schimb maghiare și bănci ungurești care să scoată cât mai mult profit, fără să facă ceva anume. Am fost la Otp-bank, unde am fost primit cu salut unguresc, după cum la Banca Comercială Română, care scoate anual cel mai mare profit, era să mă salute în germana austriacă.  Stăpânirea lor politică s-a transformat acum în stăpânire economico-bancară, astfel că lemnul e scos din țară de o criminală firmă austriacă, iar ofensiva maghiară (aceasta ne duce apa din Mureș pentru irigații, ne ia stratul de cernoziom din satele de la graniță și-l transportă la ei), e și mai notorie, ei reușind să-i maghiarizeze pe toți românii din Ungaria, astfel că, cu una sau două excepții, românii au dispărut de acolo.

Probabil că e timpul să ne întoarcem la vremile în care toate bogățiile noastre ( aurul, sarea, metalele,  piatra și marmura, lemnul  și apa) au luat calea Budapestei. Acolo, în muzeele lor și a celor din Viena sunt zeci de tezaure transilvane (inclusiv din aur), pe care românii nu le-au cerut niciodată, iar când le-au cerut, am pățit ce am pățit cu fundația Gojdu. După întâia stăpânire maghiară, care a durat vreo cinci secole de întuneric și asuprire crâncenă,  a venit cea de a doua, din 1940, prin Diktatul mișelesc al naziștilor Hitler și Mussolini, cu  care Horthy s-a înțeles bine, trimițând  pe evreii în lagărele morții și dând apoi vina pe români, prin satele cărora au  comis crime abominabile.

A treia ocupație a venit de pe urma retrocedărilor, când am plătit ( a câta oară?) cu retrocedări de imobile, păduri și pământuri atitudinea miticească, cu dublă inscripționare, cu alai de statui și avalanșă de pretenții absurde, transformându-ne țara, mai ales Transilvania, într-un teritoriu pângărit, semănând a țară ocupată. Aceasta a avut totuși o extindere redusă, referindu-se numai la Transilvania.

Austriecii, care între timp au pus mâna pe capitalul autohton, prin cele mai profitabile bănci, Banca Comercială Română și Reiffaissen, s-au înstăpânit pe petrolul românesc, oferind în schimb doar  redevențe de nimic. Între timp ne-au mutilat și Carpații, tăind în neștire  pe pădurile noastre seculare ( cu concursul nemjlocit a sasului Johannis), în nepăsarea crasă a politicienilor infractori.  Acum, iată vine și Orban  să ne ia  gazul (și poate și  electricitatea !), în așa fel ca imperiul chezaro-crăiesc să se reconstituie, iar noi, proștii, care ne-am procopsit cu politicieni incapabili și hoți  să rămânem același popor sărac, molâu și disprețuit.  Se anunță vremuri grele pentru neam și pentru țară,  iar românului nu-i mai rămâne decât să emigreze.   În acest fel imperiul austro-ungar, cel care ne-a produs nouă suferințele istorice cele mai mari, iată-l refăcut ! Orban și-a jucat bine cartea, dându-i impresia greoiului Ciolacu că l-a prins pe Dumnezeu de picior. Capcana Schenghen, a fost gândită cu abilitatea  binecunoscută de maghiarul  Orban,  n-a găsit nicio reacție la nivel înalt la guvern și parlament, de parcă toți suferă de orbul găinilor, întrucât e cea  mai mare gafă diplomatică din istoria neamului. A rămâne captivi în cleștele maghiar de acum înainte, înseamnă posibila  pierdere a Transilvaniei, cea mai mare crimă care se poate concepe pentru viitorul nostru. E vorba de  prăbușirea noastră financiară pe decenii  întregi de existență,  ceea ce pune grave semne de întrebare privitoare la forțele oculte și trădătoare ale țării,  prefigurând ă a patra ocupație,  mai hâdă și mai dezastruoasă decât celelalte, deoarece, dacă până în 1918 am avut sub ocupația austro-ungară doar două provincii românești, acum vor intra în acest jug și românii transcarpatini, ca să cunoască și ei „mărinimia” vecinilor noștri de la Apus. Va fi pieirea noastră, armaghedonul nostru, apocalipsa noastră ! amară și definitivă, într-o  definitivă, înjenunchere care merge în paralel cu cea culturală.

Pentru a preîntâmpina această nesocotință crasă, propun  poporului român să se trezească, luând de la îmbogățiții fără margini ai țării banii cu care să ne salveze de amputarea suveranității naționale.  Dacă nu se va înțelege exact prețul plătit de România  pentru  înrobirea ei viitoare, atunci noi putem să ne facem harakiri în fața celor două palate oarbe  mute, cel al Cotrocenilor și cel al Victoriei, palate care ne-au vândut în mod conștient libertatea și independența   statală.

Anatol Mureșanu din Cluj Napoca

30.12.2024

Preluare Buletin de Carei