Mărturisirea publică a unui preot ortodox

M-am născut dintr-o familie de țărani liberi, împroprietăriți cu minimul de subzistență, înainte de venirea regimului comunist, astfel încât deposedarea de ,,averi” nu a fost pentru neamul meu un șoc atât de mare după reformele din 1948. Cu toatea astea, ca și alte familii cu frica lui Dumnezeu din satul copilăriei mele, erau ajutate de familii de ,,chiaburi” să intre în rândul oamenilor de bază ai societății ,,multilateral dezvoltate”. Nașul meu de botez, pădurar în tinerețile lui, a fost nevoit să facă parte din categoria ,,criminalilor de război“, doar pentru că i-a fost milă de partizanii anticomuniști și nu le-a divulgat securității politice locul unde se ascundeau în pădurile Mehedințiului, așa cum scrie în documente, publicate de  Ileana Mateescu și Marcel Mateescu. Pentru acest lucru a fost nevoit să stea în temnițele comuniste 5 ani cu executare și muncă silnică.

De asemenea, imediat după trecerea la Domnul a nașului de Botez al mamei mele, preot foarte apreciat înaine și după 1989, am aflat că și domnia sa a făcut parte din rândul partizanilor protejați, chiar și de trădătorii regimului de tristă amintire. A fost printre puținii din Mehedinți care nu au fost deconspirați până la moartea sa. Asta-i o dovadă că nu toți românii își pierd demnitatea, onoarea și credința până la moarte. Datorită acestui preot erou, a celui ce m-a pregătit în cele ale preoției și a familiei mele, oameni cu adevărat slujitori ai Domnului, sunt astăzi ceea ce sunt. Datorită dumnealor, și altor studii de specialitate, publicate în ultimii ani și care nu au fost evidențiate de guvernările de după 1989, am înțeles că schimbarea pe care au așteptat-o românii din 1948 și până astăzi, nu a venit încă și se pare că o așteptăm în zadar.

Ca și mine, probabil și domniile lor au înțeles prea târziu că dragostea de țară nu înseamnă să lupți cu armele militare, ci doar cu armele credinței, care nu sunt decât sacrificiul și jerfa în numele lui Dumnezeu și al aproapelui nostru. Nu datorită sacrificiilor militare am supraviețuit mii de ani imperialismului de orice tip sau marilor puteri, ci doar dragostei creștine care a topit până și mânia celui mai diabolic dictator până astăzi. Pentru iubirea acelor oameni, n-a distrus Dumnezeu această țară, exact cum spune în Vechiul Testament: ,,De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela” (Facerea 18, 26). Și da, la noi sunt în fiecare cetate cel puțin cincizeci de drepți, chiar dacă majoritatea sunt corupți, trădători, imorali etc., iar când vor ajunge mai puțini decât îngăduie Dumnezeu, vom pieri cum au pierit și alte civilizații istorice. Vă întrebați de ce am scris acest articol? Ca să mărturisesc public că am greșit față de țară, de aproapele și față de Dumnezeu… Și că am crezut, ca majoritatea românilor, că ,,sabia drepății” este soluția dreptății. Dar nu, dreptatea este mult prea mică ca să fie luată în seamă de creștini, deoarece, inclusiv Mântuitorul Hristos a ales să fie ,,Mielul Lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatele lumii”. Prin urmare, cine sunt eu să lupt pentru dreptate, corectitudine, demnitate, competență, profesionalism, etc…? Astfel, cunoscând sacrificiul și iubirea jertfelnică în numele lui Dumnezeu, a multor oameni care viețuiesc alături de mine, mi-am dat seama că am greșit, motiv pentru care fac următoarea mărturisire:

• Mă dezic de toate articolele și studiile mele critice la adresa oricărei ideologii umane, deoarece am ajuns și eu la concluzia că ideologia ucide suflete, cum lăsa să se înțeleagă Nicolae Steinhardt;
• Cer iertare tuturor credincioșilor, cunoscuților și cititorilor pe care i-am smintit și manipulat cu articolele și analizele mele sociologice, istorice și politice;
• Promit înaintea lui Dumnezeu că Îi voi dedica întreaga activitate până la sfârșitul vieții pământești și îmi voi ispăși greșelile doar după normele biblice și ale Sfinților Părinți.

Așa să-mi ajute Dumnezeu!

preot Ioan