19 Ianuarie 1849 – De frica ungurilor, Comitele sașilor Franz von Salmen ordonă evacuarea documentelor importante și transportarea lor la Craiova

Revoluția din Transilvania de la 1848-1849 a fost o tragedie și pentru o parte din sași la fel ca și pentru români. Sașii care au refuzat să treacă de partea revoluției ungare și au rămas loiali Imperiului Habsburgic, Austriac, au început să sufere și ei persecuții grave din partea ungurilor.

Cu cât se apropiau insurgenții unguri de burgurile săsești din Transilvania, cu atât mai acută a devenit nevoia sașilor de a coopera cu românii ardeleni, deși secole la rând i-au disprețuit și discriminat. Acum aveau nevoie de români pentru a le putea ține piept ungurilor. Axente Sever a fost unul dintre prefecții la care sașii au apelat pentru a-i proteja de furia insurgenților unguri.

Dar asta nu înseamnă că sașii nu au avut și ei partea lor de suferință oferită de revoluționarii maghiari. Orașele și satele săsești au fost jefuite de tot ce era de folos. Mercenarii de diverse naționalități folosiți de unguri s-au dedat și ei la tot felul de atrocități specifice vremurilor nelegiuite. Au fost trecuți și sașii prin foc și prin sabie de către unguri, inclusiv civilii. Așa a fost și episodul de la 19 ianuarie 1849 când de frica ungurilor, Comitele sașilor Franz von Salmen ordonă evacuarea documentelor importante și transportarea lor la Craiova pentru a le feri de distrugere:

“Pentru a feri cele mai importante documente de distrugere, cornițele sașilor Franz von Salmen ordonă, la 19 ianuarie 1849, evacuarea acestora și transportarea lor la Craiova”, se arată în documentele de la Arhivele Statului din filiala județului Sibiu

Surprinzătoare în sine nu este colaborarea sașilor cu românii împotriva ungurilor, ci locul ales pentru evacuarea și depozitarea arhivelor și documentelor celor mai importante ale sașilor, tocmai la Craiova, în Țara Românească!

Nu poți să nu te întrebi cât de importante ar fi putut acele documente de le-au vrut neapărat puse la adăpost peste munți, tocmai în Oltenia la Craiova. Importanța documentelor ne-ar putea-o edifica tocmai comitele sașilor care ordonă evacuarea lor în Țara Românească pentru a le feri de distrugeri. Franz Josef von Salmen, comite al saşilor între 1846–1852, provenea dintr-o veche familie săsească transilvăneană cu origini nobile, a fost comite al națiunii săsești, jude regesc în Sibiu, consilier gubernial transilvan regesc. Deci, după toate probabilitățile, făcând parte dintr-o familie veche de viță nobilă săsească, fiind literat, ocupând diverse funcții de rang înalt în fruntea sașilor din Transilvania, negreșit Franz Josef von Salmen avea acces la documente de o importanță majoră pentru comunitatea sașilor transilvăneni.

Biografia lui Franz Josef von Salmen este de asemenea foarte interesantă.

“Provine dintr-o veche familie de sași ardeleni, atestată documentar încă din sec. XV (Nicolaus Salman de oppido Cincu, 1488). Tatăl său, Stephan Samuel von Salmen, a fost castelan la Turnu Roșu (n.r. jud Sibiu), jude al scaunului filial Tălmaciu. La 11 martie 1849 Sibiul este ocupat de armata revoluționară maghiară, iar Salmen este nevoit să se refugieze în Muntenia.”

Urmele jafurilor și distrugerilor făcute de unguri sașilor au fost atât de mari încât după înăbușirea revoluției maghiare în vara anului 1849, astfel că la solicitarea lui Salmen din data de 9 august 1849, împăratul austriac aprobă la 29 septembrie al aceluiași an acordarea unui împrumut aerarial în valoare de 1,5 milioane guldeni pentru refacerea orașelor și satelor săsești afectate de furia ungurilor.

“Deși încercarea forțelor maghiare de a obține un control mai mare asupra Transilvaniei a fost înfrântă de forțele austriece și ruse în 1849, Compromisul din 1867 (în germană Ausgleich) dintre Austria și Ungaria a avut efecte negative asupra drepturilor politice ale sașilor. Pe perioada existenței Austro-Ungariei, burghezia maghiară a declanșat o vastă politică de maghiarizare pentru a combate naționalismul tuturor celorlalte grupuri etnice din partea maghiară a regatului.”