27 Iunie 1944 - Trei români au fost legați de stâlpi și împușcați de către armata horthystă la Sighet, jud Maramureș

O pagină tragică din istoria Maramureșului, uitată și neglijată pe nedrept

27 Iunie 1944 – Trei români au fost legați de stâlpi și împușcați de către armata horthystă la Sighet, jud Maramureș. Partizanii care au fost executați sunt: Lakata Ilie Vasile, 23 de ani, împușcat la data de 27 iunie 1944, ziler greco-catolic din localitatea Bocicoiu Mare. Părinți Lakata Ilie și Jaszupceac Maria. Popadineț Vasile, 33 de ani, împușcat la data de 27 iunie 1944, ziler greco-catolic din localitatea Bocicoiu Mare. Părinți Popadineț Andrei și Gangur Ana. Soția Șteț Ana. Szukici Iosif, 30 de ani, împușcat la data de 27 iunie 1944, calfă pantofar, de religie evanghelică din localitatea Szilasliget, jud. Pesta, Ungaria. Părinți Szukici Iosif și Petrovics Elisabeta.

“Altă placă de marmoră, așezată pe zidul unei case de lingă piață amintește oamenilor că aici, intr-o zi însorită de iunie a anului 1944, cîteva luni înainte de eliberare, au fost executați de către călăii fasciști — în lața unei mulțimi adunate cu de-a sila — trei fii ai Maramureșului: partizanii Lakota Ilie, Popadineț Vasile și Sukici Iosif.” (Scînteia pionerului, 21 Noiembrie 1956, anul VII, nr. 94(550))

Astăzi, monumentul ridicat la Sighetul Marmației pentru cei trei români maramureșeni este amplasat în parcul de lângă piața dealimente din centrul orașului, vizavi de școala generală „Dr. Ioan Mihalyi de Apşa”. A fost ridicat în anul 1958, deci la doi ani după ce a fost scris articolul de mai sus din Scînteia pionerului publicat pe 21 Noiembrie 1956.

Monumentul a fost inițial construit în spatele pieței de alimente pe locul unde au fost legați de trei stâlpi și împușcați de militari din armata horthystă, însă în anul 2018 a fost mutat pe actualul amplasament din parc, distrugându-se prin mutarea sa cele patru mici socluri care aveau fiecare câte o vază de ciment pentru flori.

Inscripțiile de pe monument abia mai sunt lizibile, descifrabile, iar monumentul nu se bucură deloc de atenție din partea nimănui, deși evenimentul a fost unul tragic și ar trebui cunoscut de întreaga comunitate locală.

Ăsta e respectul pentru sacrificiul înaintașilor noștri?