S-a declanșat alarma la Târgu Jiu pentru un gest care, în mod normal, ar fi trebuit să țină exclusiv de respectul față de cultură: depunerea unei coroane de flori la bustul lui Mihai Eminescu. Înainte să se alarmeze Poliția, s-a alarmat presa locală, amplificând inutil un fapt banal, ca și cum orașul ar fi fost amenințat de o conspirație majoră. Mai lipsea celebrul slogan panicard „Vin rușii!”, pentru ca tabloul să fie complet. Într-o societate deja tensionată, exagerarea unor gesturi simbolice riscă să devină mai periculoasă decât gestul în sine.

Relatarea oficială este, paradoxal, o demonstrație a lipsei oricărui pericol real: nu au existat distrugeri, nu au fost acte de violență, nu a fost tulburată ordinea publică și nu există indicii privind un pericol iminent. Cu toate acestea, se fac „verificări” pentru a stabili contextul și eventualele încălcări ale legii. Se naște, firesc, întrebarea: ce anume trebuie verificat atunci când cineva depune o coroană de flori la un monument al unui poet național? De când a devenit omagierea culturii un potențial risc pentru siguranța publică?

Mai mult, situația capătă accente absurde dacă privim comparația cu Bucureștiul. Aceeași entitate, „Comandamentul Vlad Țepeș”, a depus o coroană similară la mormântul lui Eminescu din Cimitirul Bellu, fără ca cineva să se alarmeze, fără intervenții spectaculoase, fără titluri panicarde. La Târgu Jiu, însă, o simplă coroană a devenit subiect de suspiciune și alertă publică. Această discrepanță ridică serioase semne de întrebare despre coerența reacțiilor instituționale și despre rolul presei în amplificarea fricii. Nu există nicio hotărâre judecătorească prin care Asociația „Vlad Țepeș” să fie interzisă, așadar această organizație are dreptul să depună coroane de flori și să își desfășoare activitatea în conformitate cu legea.

Este legitim ca autoritățile să fie vigilente și să trateze cu responsabilitate orice sesizare. Dar vigilența nu trebuie să alunece în ridicol și nici să transforme gesturile simbolice pașnice în pseudo-amenințări. Exprimarea opiniilor și a respectului față de valori culturale este garantată de lege. Atunci când nu există fapte concrete care să afecteze ordinea publică, reacțiile exagerate nu fac decât să alimenteze neîncrederea și să creeze artificial senzația de pericol.

În loc să ne alarmăm pentru o coroană de flori, poate ar fi mai util să ne întrebăm de ce reflexul suspiciunii a ajuns să domine spațiul public. O societate matură nu vede în fiecare gest simbolic un complot și nu transformă normalitatea într-un motiv de panică. Respectul pentru Eminescu nu ar trebui să declanșeze sirenele fricii, ci să ne reamintească faptul că rațiunea, echilibrul și spiritul critic sunt esențiale într-o comunitate care vrea să rămână sănătoasă și liberă.

 Andrei Popete Pătrașcu, ian. 18, 2026

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo

Articolul Depunerea unei coroane de flori, anchetată la Târgu Jiu apare prima dată în Glasul.info.

Domnule Ministru,

Vă adresez prezenta scrisoare deschisă din preocupare pentru respectarea demnității instituționale și a suveranității culturale a statului român, în contextul unei conduite publice care, prin consecințele sale simbolice, se dovedește cel puțin nepotrivită pentru rangul unei funcții ministeriale în Guvernul României.

Pagina oficială de Facebook a ministrului Culturii constituie, fără echivoc, o platformă de comunicare publică a unei instituții a statului, nu un spațiu privat. În această calitate, opțiunile editoriale și vizuale asumate acolo produc efecte semnificative în ordinea simbolică a vieții publice. Practica sistematică a publicării mesajelor în format bilingv, română și maghiară, însoțită de afișarea concomitentă a drapelului României și a Ungariei, excede cadrul cultural ori administrativ și capătă valențe ostentative, cu un pronunțat caracter provocator și o încărcătură politică dificil de ignorat.

Precizez, pentru evitarea unei forme de echivoc: România este un stat democratic și tolerant, cu un parcurs constant de garantare și respectare a drepturilor minorităților naționale. Nimeni nu contestă dreptul comunităților etnice de a-și cultiva limba și cultura. Totuși, insistența ca toate mesajele publice difuzate pe platforma oficială a unui ministru al Culturii din România să fie dublate în limba maghiară și acompaniate de drapelul unui alt stat depășește sfera unui gest de includere culturală. Ea se configurează ca o demonstrație de forță simbolică, susceptibilă de a alimenta percepția unui dublu standard în exercitarea funcției publice și de a tensiona raportarea la cadrul constituțional.

Mai mult, repetarea cu obstinație a acestui tip de reprezentare publică lasă impresia urmăririi unei agende identitare paralele cu cea a statului român, inducând o inacceptabilă ambiguitate în privința loialității simbolice față de România. Într-un context european marcat de sensibilități identitare și de provocări recurente la adresa suveranității statelor, responsabilitatea unui ministru al Culturii este aceea de a întări coeziunea și de a respecta cu rigoare normele instituționale, nu de a promova, pe canalele oficiale, însemnele naționale ale unui alt stat.

Invocarea multiculturalismului pentru a justifica această practică deturnează sensul conceptului. Respectul față de minorități nu presupune ridicarea la rang oficial, pe canalele de comunicare ale unui ministru, a simbolurilor naționale ale altui stat. Aceasta nu înseamnă diversitate, ci un dublu limbaj; nu semnifică integrare, ci o exhibare identitară neadecvată cadrului public instituțional.

În numele demnității instituțiionale și al respectului datorat tuturor cetățenilor României, indiferent de apartenența etnică, vă solicit să încetați aceste practici cu potențial provocator și să reveniți la o conduită publică în deplină concordanță cu exigențele funcției de demnitate pe care o exercitați.

Cu considerație,

ANDREI POPETE PĂTRAȘCU

Articolul Andrei Popete Pătrașcu: Scrisoare deschisă către Ministrul Culturii, domnul Demeter András István apare prima dată în Glasul.info.

Sub conducerea PSD, Gorjul a parcurs un drum marcat de stagnare și depopulare. Multe dintre satele și orașele care altă dată prosperau s-au transformat în comunități fantomă, iar acest fenomen a fost accentuat de migrarea tinerilor către orașe mai mari sau către străinătate în căutarea unor oportunități mai bune. Gorjul a ajuns să se confrunte cu o criză demografică severă, iar numărul pensionarilor a ajuns să fie aproape egal cu cel al salariaților, un semn clar al unei economii slăbite și al unei forțe de muncă în regres.

Economia județului este dependentă în mare măsură de minerit și energie. Din păcate, lipsa unei viziuni strategice și a unor politici de revitalizare a acestor sectoare a dus la o scădere drastică a locurilor de muncă și, implicit, la o reducere a veniturilor populației. Mult așteptatul PTJ a fost praf în ochii gorjenilor.

Problemele Gorjului nu sunt provocate doar de PSD. Partidul Național Liberal și Uniunea Salvați România au ales să colaboreze în numele unor interese politice de scurtă durată, abandonând interesele legitime ale celor care i-au votat. Parlamentarii gorjeni, consilierii județeni sau cei locali, indiferent de apartenența lor politică, par să fie absenți efectiv în lupta pentru dezvoltarea județului. Acest consens tacit a permis ca problemele cronice ale Gorjului să rămână nerezolvate, iar cetățenii să simtă constant abandonul politic.

În loc să propună soluții sustenabile și proiecte de dezvoltare care să genereze locuri de muncă și să atragă investiții, aleșii gorjenilor s-au concentrat pe menținerea puterii lor politice, ignorând nevoile reale ale comunității. Gorjul are nevoie urgent de o reformă politică și economică, dar cu cine? Politicienii sunt în majoritatea lor mincinoși și corupți, iar specialiștii în domeniile cheie pentru Goerj sunt tot mai greu de găsit. Următorii patru ani pot fi decisivi pentru viitorul Gorjului, dar din păcate județul este pus de clasa politică pe năsălie.

Andrei Popete Pătrașcu

Articolul Cum a devenit Gorjul capturat de PSD, un exemplu negativ politic, economic și social. Efectele unei conduceri monopolizate! apare prima dată în Glasul.info.

În curând, sub semnătura istoricului Andrei Popete Pătrașcu va apărea la Editura eParadigme volumul „România pe tabla de șah a marilor puteri”, care cuprinde editoriale despre imaginea țării noastre aflată încă la ani buni distanță de progresele reale ale unei Europe în plină transformare și în care statele mari au nevoie de țări precum România, țara în care se conturează eșecul republicii și al instituțiilor care au dezbinat în ultimele decenii, în loc să unească: Administrația Prezidențială, Parlamentul și mai nou Curtea Constituțională.

„Din perspectiva istorică, ne spune autorul, România s-a aflat pe tabla de șah a marilor puteri atunci când interesul a cerut-o. Nu vorbim însă de interesul țării, ci de cel al statelor care au știut mai bine decât noi care ne sunt nevoile, oportunitățile și provocările. Despre acestea din urmă este suficient să realizăm o radiografie obiectivă pentru a înțelege că moravurile și educația socială ne țin încă departe de progresele unei Europe în plină transformare.”

Volumul „România pe tabla de șah a marilor puteri”, semnat de Andrei Popete Pătrașcu, promite prin intermediul editorialelor publicate de acesta în ultimii ani să fie o carte provocatoare care analizează situațiile cu care se confruntă România pe plan extern în contextul actual. Este un moment prielnic pentru a reflecta asupra locului țării noastre în sistemul internațional și asupra modului în care ne putem redefini poziția în fața marilor puteri.

„Disputele sterile, interesele înguste și lipsa unei implicări active în domeniile strategice naționale, ne țin departe de posibilitățile reale de dezvoltare ale României ca țară utilă pe tabla de șah a marilor puteri. Fără un proiect de țară în care să creadă o mare parte a cetățenilor, România divizată politic nu poate depăși pragul unei autosuficiențe de cele mai multe ori dăunătoare. Criza soluțiilor nu poate genera capacitatea de redresare a țării atât timp cât politicul caută menținerea privilegiilor de grup sau personale în detrimentul celor naționale. Avem o clasă politică fără principii și moralitate, instituții fără credibilitate, cu angajați fără competențe și români atotștiutori, în timp ce România continuă să fie privită ca o țară insuficient adaptată la standardele Uniunii Europene, iar prezența noastră este utilă doar când interesele generale o cer.”

Andrei Popete Pătrașcu aduce în discuție ideea că România a fost constant jucată pe tabla de șah a intereselor externe, fără a-și implementa un interes propriu care să asigure dezvoltarea națională. Acest aspect relevă o critică profundă la adresa clasei politice, a instituțiilor și a societății civile, subliniind deficitul de încredere și de viziune strategică. Cartea se conturează ca o radiografie critică a stării națiunii, adresând o provocare tuturor celor implicați în viața publică să reexamineze prioritățile și să promoveze un viitor în care interesele naționale să primeze asupra celor personale sau de grup.

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
• Contactați-ne oricând.
• Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
• Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contea

Articolul În curând „România pe tabla de șah a marilor puteri”, un nou volum de editoriale publicat de istoricul Andrei Popete Pătrașcu! apare prima dată în Glasul.info.

Alegerile, fie că sunt prezidențiale, parlamentare, europarlamentare sau locale, constituie un moment crucial pentru orice democrație. Din păcate, observăm cum majoritatea partidelor din România mizează pe ignoranța unei părți a electoratului, dar și pe lipsa de informare sau educație politică a altora.

In contextul alegerilor pentru Parlamentul European și în pregătirea pentru Președinția României și Parlament, un studiu din primăvara acestui an a scos la iveală rezultate surprinzătoare despre electoratul din România. Conform acestuia, doar 35% dintre respondenți știu care este, de fapt, rolul Președintelui – acela de a reprezenta statul român și de a asigura independența națională, unitatea și integritatea teritorială a țării. Această statistică nu poate să nu îngrijoreze, având în vedere că vorbim despre cetățeni care, în ultimii 34 de ani, s-au prezentat la vot pentru a decide asupra conducerii țării.

Mai mult decât atât, 30% din cei chestionați consideră că atribuțiile Președintelui constau în a veghea la bunul mers al țării și a îmbunătăți nivelul de trai al populației. Acest lucru reflectă o percepție distorsionată asupra rolului jucat de Instituția Preșendintelui României. Răspunsurile date sugerează o confuzie majoră între funcțiile diferitelor instituții ale statului, un aspect care poate fi problematic în procesul electoral. De asemenea, un procent semnificativ, care se ridică la 15%, a oferit răspunsuri negative la întrebările legate de Președinte, ceea ce denotă o neîncredere crescândă în instituția prezidențială. Această neîncredere poate genera dezinteres față de procesul electoral, ceea ce ar putea provoca o participare tot mai scăzută la vot.

Aceste statistici nu doar că subliniază faptul că mulți alegători sunt insuficient informați, dar și că partidele politice nu intenționează să abordeze corect această problemă. În loc să încurajeze educația politică și să-și clarifice programele, multe formațiuni optă să se bazeze pe emoții și pe promovări media populiste, care nu contribuie la dezvoltarea unei societăți informate. De ce nu există campanii de informare destinate publicului larg, în care să fie explicate funcțiile esențiale ale diverselor instituții publice și importanța fiecărui vot?

Fără un electorat bine informat, deciziile luate la urne pot conduce mai degrabă la perpetuarea ignoranței și a neîncrederii decât la progresul dorit. Fiecare vot contează, dar acest lucru ar trebui să fie susținut de cunoașterea și înțelegerea atribuțiilor fiecărei funcții în cadrul statului pentru care cetățenii își exercită dreptul la vot. Din păcate România este o țară corigentă la acest capitol, iar electoratul votează în continuare după fenta politică a celor care știu ce este mai bine pentru ei, nu pentru cetățeni.

Andrei Popete Pătrașcu, presaliberaonline.com

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ

Articolul EDITORIAL | O provocare permanentă în democrația românească: alegerile sub semnul ignoranței și lipsei de informare! apare prima dată în Glasul.info.

Legea muzeelor și colecțiilor publice nr. 311/2003 prevede că funcționarea muzeelor și colecțiilor publice din România este condiționată de acreditarea acestora, scrie istoricul gorjean Andrei Popete Pătrașcu pe pagina sa de socializare.
Pentru cei care doresc să consulte lista completă a muzeelor și colecțiilor din România acreditate de Ministerul Culturii, pot accesa linkul: https://ghidulmuzeelor.cimec.ro/Muzee-Acreditate.asp.

Așa am aflat și noi că Muzeul Național „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu NU este acreditat pentru a funcționa ca muzeu, așa cum este formulată Legea nr. 311/2003 (republicată, M.O. nr. 207 din 24 martie 2014): „Funcționarea muzeelor și a colecțiilor publice, indiferent de forma de constituire, proprietate și administrare a patrimoniului, este condiționată de acreditarea acestora” (Art. 17, alin. 1).

Surpriza a venit atunci când am constatat că restul muzeelor naționale din România sunt acreditate de Ministerul Culturii (inclusiv Muzeul Național „Brătianu”, înființat recent), mai puțin Muzeul Național „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, înființat prin Legea nr. 199/2015 (publicat în M.O., Partea I nr. 539 din 20 iulie 2015, în vigoare de la 1 ianuarie 2016), a scris istoricul care în ultimii ani a organizat o serie de evenimente culturale și istorice la nivel național. Specialist în cercetarea și conservarea patrimoniului istoric, Andrei Popete Pătrașcu afirmă că în ultimii ani mai multe muzee fără acreditare au fost închise, exprimându-și îngrijorarea față de soarta muzeului de la Târgu Jiu.

Întrebăm așadar, cum este posibil ca un muzeu național înființat în anul 2015, „printr-o lege specială”, așa cum afirmă managerul interimar care ocupă această funcție din 2020, să nu se regăsească după 9 ani pe lista muzeelor acreditate din România, practic instituția să funcționeze ilegal conform legislației în vigoare?!

Mai grav este faptul că pe siteul muzeului, la secțiunea Transparență pot fi consultate: Legea Muzeelor și Colecțiilor din România Nr. 311/2003 (lege care ne spune că funcționarea muzeului este condiționată de acreditarea sa), Legea pentru înfiinţarea Muzeului Naţional „Constantin Brâncuşi” Nr. 199/2015 (lege care la Art. 5, alin. 2, precizează că „Muzeul este condus de un manager desemnat prin ordin al ministrului culturii, în urma unui concurs de proiecte de management”, iar la Târgu Jiu avem un manager interimar de peste 4 ani), precum și Regulamentul de organizare şi funcţionare al Muzeului Naţional „Constantin Brâncuşi”, text publicat în M.O., Partea I nr. 657 din 07 august 2019 (Art. 2. – Muzeul este organizat şi funcţionează în conformitate cu legislaţia română în vigoare, respectiv cu respectarea prevederilor Legii nr. 199/2015 privind înfiinţarea Muzeului Naţional „Constantin Brâncuşi”, ale Legii muzeelor şi colecţiilor publice nr. 311/2003, republicată, precum şi ale prezentului regulament de organizare şi funcţionare).

Ce avem în acest caz la Târgu Jiu, este orice altceva mai puțin muzeu!

În anul 2019, scrie Andrei Popete Pătrașcu, Ministerul pentru Relația cu Parlamentul, răspundea printr-o adresă la interpelarea secretarului Camerei Deputaților, Cristian Buican, că „potrivit legislației în materie, Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor a avizat de principiu Regulamentul de organizare și funcționare a Muzeului Național „Constantin Brâncuși”, cu mențiunea că acest aviz nu ține loc de acreditare, Muzeul Național „Constantin Brâncuși” urmând să facă demersurile conforme cu prevederile Legii nr. 311/2003 a muzeelor și colecțiilor publice, republicată”.

Acreditarea are rolul de a verifica și certifica faptul că o instituție de patrimoniu îndeplinește condițiile minimale acceptabile pentru a pune în practică definița unui muzeu sau colecții publice. Legea muzeelor și colecțiilor din România prevede expres că orice instituție muzeală trebuie acreditată de Ministerul Culturii, după îndeplinirea unor criterii specifice.

După 9 ani de la promulgarea Legii înființării Muzeului Naţional „Constantin Brâncuşi”, „muzeul” de la Târgu Jiu, poate fi descris drept o clădire de secol XVIII, cu pereții mucegăiți, în care se organizează vernisaje, expoziții tematice și lansări de carte. Practic, funcționează similar unei galerii de artă, iar funcția de muzeu național este doar una declarativă, pe hârtie!

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Articolul Istoric gorjean: Muzeul Național „Constantin Brâncuși” nu este acreditat ca muzeu de Ministerul Culturii! apare prima dată în Glasul.info.

Tăiat în urmă cu 29 de ani de autoritățile locale, cu toate că figurează pe Lista Monumentelor Istorice, Podul „Ferdinand I” este exemplul iresponsabilității celor care administrează patrimoniul istoric al Târgu Jiului, atrage atenția istoricul Andrei Popete Pătrașcu.

În 1916, acest pod a fost apărat de populația civilă a orașului, în fața trupelor germane care doreau să ocupe orașul, moment intrat în istorie sub numele de Bătălia de la Podul Jiului.

În timp ce trei dintre modulele podului inaugurat în anul 1897 au fost relocate în Parcul Central din Târgu Jiu, alte două module zac abandonate pe malul drept al Jiului. Autoritățile au tot promis soluții pentru punerea în valoare a monumentului însă fără succes. De 29 de ani, la Târgu Jiu, Legea privind protejarea monumentelor istorice este încălcată și nimeni nu este tras la răspundere, scrie istoricul gorjean într-un articol postat pe blogul său.

În prezent, primarul Romanescu alături de viceprimarii Coica și Bejinaru manifestă un dezinteres complice față de soarta acestui monument istoric. Să dăm doar două exemple, art. 11, aliniatul 2, din Legea privind protejarea monumentelor istorice („Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii”), sau art. 36, privind obligațiile proprietarilor de monumente istorice.

GJ-II-m-B-09163 este codul din Lista Monumentelor Istorice din Gorj care corespunde Podului „Ferdinand I”, construit între anii 1894 şi 1895 și inaugurat la data de 3 iulie 1897, în prezenţa primarului Titu Frumuşanu, a prefectului Iancu Carabatescu, a primului ministru D.A. Sturza şi a ministrului lucrărilor publice din acea vreme, I.C. Brătianu.

Construit după planurile a doi ingineri francezi Dayde şi Pille, o parte din pod (monument istoric) a fost mutat în Parcul Central din Târgu Jiu, în anul 1994, fiind ieșit din uz, pentru a face legătura cu o insuliță, iar două dintre cele cinci module, au fost abandonate pe malul drept al Jiului.

Au trecut de atunci 29 de ani, scrie Andrei Popete Pătrașcu, timp în care s-au tot căutat soluții, de fapt o batjocură continuă, prin încălcarea legii de către autorităților locale, față de un monument istoric martor al luptei de la Jiu, din ziua de 14 octombrie 1916. Fără o restaurare completă și conservare în parametrii tehnici corespunzători, acest monument riscă să fie declasat din Lista Monumentelor Istorice.

Abandonate, cele două module de fier ale Podului „Ferdinand I”, sunt astăzi năpădite de buruieni și condamnate uitării! Starea celorlalte trei module arată iresponsabilitatea autorităților locale. Ruginite, zgâriate și pline de mesaje obscene, ele completează imaginea dezinteresului pentru patrimoniul istoric al orașului Târgu Jiu, este semnalul de alarmă tras de istoricul gorjean.

În România există o Lege privind protejarea monumentelor istorice, în cazul în care sunteți nedumeriți! O lege ca și inexistentă pentru primarii și viceprimarii Târgu Jiului. Practic, așa cum se prezintă el astăzi, cu două module dezafectate, aruncate pe celălalt mal al Jiului, și alte trei batjocorite iresponsabil, acest monument istoric a fost distrus, fără ca vreo autoritate locală să manifeste un interes real pentru soarta sa. Iar scuzele, după 29 de ani, nu mai au nicio valoare! Un monument istoric este distrus, ca multe altele, de iresponsabilitatea autorităților locale.

Articolul Podul de peste Jiu, celebru pentru felul în care a fost apărat în Primul Război Mondial, este astăzi exemplu de iresponsabilitate a autorităților apare prima dată în Glasul.info.