La 10 octombrie 1848, revoluționarul maghiar Kossuth Lajos rostea cuvinte care aveau să devină simbolul urii față de poporul român din Transilvania:

„Atunci ar fi mai bine de cumva nu v-aţi fi născut, căci nimănui din cei care s-au sculat în contra patriei maghiare nu i se va ierta…”

Această frază, aruncată cu dispreț și sete de sânge, nu era doar o simplă amenințare politică. Era o declarație de război împotriva românilor ardeleni, împotriva țăranilor, preoților, femeilor și copiilor care îndrăzniseră să se ridice pentru libertatea lor, pentru credința lor, pentru dreptul de a fi români în propria lor țară.

În toamna acelui an, focul revoluției cuprinsese întreaga Europă. În Transilvania însă, românii nu s-au ridicat împotriva libertății, ci împotriva nedreptății. Când Kossuth vorbea despre „patria maghiară”, el nu vorbea despre o patrie comună a tuturor neamurilor, ci despre o Ungarie stăpână peste români, în care poporul român nu avea nici drepturi, nici glas.

Românii ardeleni, sub conducerea unor mari patrioți precum Avram Iancu, Simion Bărnuțiu, Andrei Șaguna, au spus un „nu” hotărât maghiarizării și tiraniei. Ei nu cereau decât egalitate și dreptate, cereri care au fost întâmpinate cu foc, sabie și spânzurătoare.

Cuvintele lui Kossuth din 10 octombrie 1848 au fost preludiul unui val de masacre care avea să curgă peste localitățile românești din Ardeal: Blaj, Aiud, Abrud, Zlatna, Sântimbru, Mihalț și multe altele au fost martorele unor atrocități greu de descris. Țărani nevinovați, femei și copii au fost măcelăriți doar pentru că vorbeau românește și se închinau cu semnul crucii ortodoxe.

Dar, din cenușa acelor sate arse, s-a născut o flacără care nu s-a mai stins: flacăra demnității românești. Avram Iancu și moții săi au răspuns nu cu ură, ci cu o luptă dreaptă pentru existență, pentru apărarea neamului și a pământului strămoșesc.

Istoria trebuie spusă așa cum a fost, fără menajamente și fără falsificări. Kossuth Lajos nu a fost un erou al libertății, ci un om al urii, care a visat o Ungarie curățată de alte popoare, un precursor al ideilor de dominație etnică.

Astăzi, la peste un secol și jumătate de atunci, noi, românii, avem datoria să nu uităm. Nu din dorință de răzbunare, ci pentru adevăr. Cuvintele lui Kossuth trebuie să rămână în istorie ca o lecție: ori de câte ori un popor este disprețuit și amenințat pentru că își apără identitatea, libertatea devine o datorie sfântă.

Cei care au murit în 1848 nu au fost „dușmanii patriei maghiare”, ci martirii Neamului Românesc. Iar noi, urmașii lor, suntem datori să le păstrăm amintirea vie, să le cinstim jertfa și să ne apărăm în continuare demnitatea națională, credința și pământul.

Pentru că, așa cum spunea Avram Iancu:

„Noi vrem să ne unim cu Țara, nu să fim robi în propria noastră țară!”

Slavă veșnică românilor care au înfruntat amenințarea lui Kossuth și au apărat onoarea Neamului!
Cinstire Eroilor din 1848!
Trăiască România!

Articolul 10 Octombrie 1848 – Ziua în care ura lui Kossuth s-a ridicat împotriva Neamului Românesc apare prima dată în Glasul.info.

La 17 septembrie 1906, în satul Ilia Mureșană, două surori, Maria și Simina Boboc au intrat în istoria demnității românești. Fapta lor a fost simplă, dar plină de curaj: au purtat în păr panglica tricoloră, simbol al ființei românești și al năzuinței noastre spre unitate și libertate. Pentru acest gest de suflet, pentru această mărturisire tăcută a credinței lor, autoritățile maghiare ale vremii le-au condamnat la câte cinci zile de temniță.

Câtă nedreptate se poate aduna într-o asemenea hotărâre! Două tinere fete, nevinovate, au fost pedepsite doar pentru că au purtat culorile neamului lor. Dar în acea temniță, în acele zile grele, s-a aprins și mai tare flacăra românismului. Pentru că Maria și Simina n-au fost înfrânte: lanțurile nu pot înăbuși credința, iar temnița nu poate întuneca lumina tricolorului. Din acel moment, numele lor s-a așezat alături de miile de români care, în Ardeal, au plătit scump pentru dreptul de a fi români.

Iată cum era redat acest eveniment tragic în sursele istorice:

“17 Septembrie 1906, Ilia Muresana. Surorile Maria si Simina Boboc primesc de la solgabirau cate 5 zile de temnita. Motivul: au purtat panglica tricolora in par. / Surorile Maria şi Simina Boboc din Ilia Mureşană sunt pedepsite de pretorul din Ilia cu câte 5 zile temniţă, pentru că au avut panglică tricoloră în păr”

Astăzi, când privim înapoi la jertfa lor, trebuie să înțelegem că fiecare panglică tricoloră, fiecare lacrimă vărsată, fiecare zi de temniță a însemnat o cărămidă la temelia României Mari. Surorile Boboc sunt un simbol al rezistenței tăcute, dar puternice, al femeilor românce care au știut să-și apere neamul prin gesturi mărunte, dar încărcate de semnificație. Ele ne amintesc că libertatea și demnitatea se clădesc nu doar prin faptele marilor bărbați, ci și prin curajul modest, dar neclintit, al fetelor și femeilor din satele noastre.

Tricolorul purtat de Maria și Simina Boboc nu este doar o panglică. Este legământul veșnic al românilor cu pământul, cu credința și cu viitorul neamului.

Articolul 17 septembrie 1906 – Surorile Boboc din Ilia Mureșană, eroinele panglicii tricolore apare prima dată în Glasul.info.

Un cadru didactic de la o școală dintr-un oraș ardelean și-a prezentat o metodă didactică inedită prin care să-și facă odraslele să învețe limba maghiară. Aflată într-un oraș majoritar românesc, unde copiii au deprins mai mult limba română, respectiva mamă, cadru didactic la o școală generală, a explicat o metodă neortodoxă prin care să-și facă progeniturile să accepte că limba maghiară e frumoasă, deși lor nu li se părea deloc așa.

Cu o dezinvoltură alarmantă, doamna a explicat că de fiecare dată când copiii fac pozne, obrăznicii sau pur și simplu fac ceva greșit, ea îi ceartă și le spune cuvinte deosebit de urâte doar în limba română, pentru ca ei să înțeleagă că limba română e o limbă rea, murdară, care poate răni prin forța și duritatea cuvintelor, și să înțeleagă cât de frumoasă e limba maghiară, în care în schimb le vorbește numai frumos, cu căldură, cu dragoste.

Nici nu știi cum să cataloghezi o asemenea metodă didactică. E clar că totuși ceva s-a întâmplat în familia respectivă, de cucoana a apelat la metoda asta extremă. Or fi rămas copiii foarte mult în urmă cu limba maghiară, ori poate chiar le era greu să se exprime în limba maghiară. Dar să ajungi să-i înjuri și să le spui cuvinte urâte doar în limba română, pentru a-i face să învețe limba maghiară, asta arată pentru încă o dată în plus cât de mult este insuflată maghiarilor din România încă din copilărie o ură prostească pe tot ce este românesc. Și apoi ne mirăm că atunci când ajung la maturitate manifestă ceea ce vedem cu toții că sunt în stare să manifeste la adresa poporului român.

Și dacă asta se întâmplă într-un oraș majoritar românesc, întrebarea este ce se întâmplă prin localitățile unde românii reprezintă minoritatea….

Articolul Copii certați și înjurați în limba română ca să înțeleagă că limba maghiară e frumoasă! apare prima dată în Glasul.info.

Suedia, Suedia!

Ori de câte ori tartorii și promotorii neomarxismului în România aveau nevoie de un model pentru a lovi în familia tradițională, în Biserică, în valorile identitare, culturale și spirituale ale poporului român, negreșit apărea câte un limbric multiculturalist sau după caz “multilateral dezvoltat”, care să ne dea ca exemplu… Suedia!

Suedia face bine acceptând diversitatea în toate formele imaginabile și neimaginabile, încălcând tabuuri de neconceput pentru un om cu o sănătate mintală adecvată, Suedia era dată ca un exemplu de “Rai” pe pământ de către mai toți tartorii iadului ideologic neomarxist.

Noii troțkiști mai că se zvârcoleau pe jos de extaz când vorbeau și ne dădeau în România ca exemplu Suedia, precum felinele care descoperă iarba mâței și petrec ore bune într-o zvârcolire nebunească, pe alocuri cu accente hedoniste. Le plăcea la nebunie cum este atacată familia în Suedia, cum sunt promovate niște blestemății care-ți amintesc instant de ideologia bolșevică, cum este promovat multiculturalismul distructiv, cum se lovea constant în valorile spirituale ale oamenilor, etc

Însă nu le-a mai convenit Suedia atunci când au constatat că acolo nu se poartă mască, nu se închid terase, restaurante, nu se închid oamenii cu forța în propriile locuințe, că nu se dau amenzi astronomice ca în România, deși în Suedia nivelul de viață este unul mult mai ridicat. Și cu toate astea, Suedia este acum țara care nu-și stresează cetățenii cu măsuri pecuniare severe, cu abuzuri și umilințe îndreptate împotriva cetățenilor tocmai de către niște unii care își iau salariile tocmai din taxele și impozitele cetățenilor…

Hmmm… Suedia, Suedia! Le-a convenit timp de mai mult de un deceniu să ne roadă urechile oferind ca exemplu Suedia atunci când voiau să lovească în valorile identitare, culturale și spirituale ale poporului român, însă când acel exemplu nu mai servește scopului lor antiromânesc, nici măcar Suedia nu mai este bună. Păi cum să îmbrățișezi modelul Suediei când abia te-ai pus mai bine pe vândut măști care nu te apără bine nici măcar de muște?

Articolul Neomarxiștii fug ca dracul de tămâie de modelul Suediei? apare prima dată în Glasul.info.