19 Ianuarie 1849 – Pelaghia Roșu și amazoanele Ardealului, una dintre cele mai strălucite pagini de istorie a neamului românesc, ignorate pe nedrept de către istoricii din România. La data de 19 ianuarie 1849 în timpul apărării eroice a regiunii Munţilor Apuseni, moţii înfrîng o oaste a nemeşimii maghiare la Mărişel.

În această luptă se distinge ţăranca Palaghia Roşu (19/31 ianuarie). În Apuseni într-o zonă de o frumuseţe deosebită, se află şi localitatea Mărişel, vatră a românilor în care s-a născut şi trăit acea Ioanna d’Arc a românilor de la 1848-1849 – PELAGHIA ROŞU.

„Eroină română, născută în anul 1800 în Mărişel, în munţii Apuseni, a fost o ţărancă foarte inteligentă şi foarte însufleţită pentru cauza naţională, pentru care şi-a închinat viaţa cu devotament şi curaj. A luat parte la luptele sângeroase împotriva armatelor maghiare din 1849. Prima dată în fruntea a 80 de femei, toate călări, a luptat împreună cu glotaşii comandaţi de fiul ei, Indrei, la muntele „Grohot”.

Comanda supremă o avuse dânsa. Lupta s-a terminat prin înfrângerea honvezilor. A doua oară s-a alăturat la „Fântânele” la oastea Iancului, împotriva armatei maghiare şi s-a încheiat cu înfrângerea ei şi omorârea căpeteniei lor Vasvari. Moare la 10 iunie 1870”…… din Enciclopedia Română de C. Diaconovich, Tom III, 1904, pag. 847 La 9 octombrie 1850 guvernatorul Transilvaniei, generalul austriac Wolgemuth a recompensat-o pentru meritele avute în timpul revoluției pașoptiste cu suma de 100 florini.

În actul de recompensă s-au citat următoarele:

,,Pe temeiul preaînaltei împuterniciri dela 21 August 1850, ordonez, să se dea Pelaghiei Roșu, mama lui Indreiu Roșu din Mărișel, decorat cu crucea de aur pentru merite, suma de o sută florini, drept premiu pentru demonstrația săvârșită cu istețime în contra insurgenților, pentru eliberarea satului ei, punându-se în fruntea unei cete de femei,,.

Un bust la neînfricatei luptătoare românce Pelaghia Roșu se află în satul de moți Marna Nouă de lângă Carei.

Bustul dedicat lui Pelaghia Roșu, amplasat în Marna Nouă, jud Satu Mare

Preluare Buletin de Carei

In timpul celei de-a doua lupte de la Marisel, din 12 martie 1849, Pelaghia Rosu va comanda in lupta femeile din sat. Pentru ca nu erau suficienti combatanti din randul barbatilor din sat, care era atacat de armata maghiara, femeile din sat s-au mobilizat pentru a lua parte activa la lupta. Au ales-o comandant pe Pelaghia Rosu, iar la momentul oportun ele au declansat un atac calare asupra inamicului, care speriat de aceasta interventie, crezand ca e atacat de cavaleria motilor, a rupt lupta si s-a retras in debandada.

Armata revolutionara maghiara (una dintre cele mai bune din Europa in acea perioada) a incercat in mai multe randuri sa cucereasca localitatea. Infranta de doua ori, a pornit o a treia ofensiva, in 12 martie 1849, cu 1600 de oameni. Pentru ca aparatorii erau in inferioritate numerica, femeile din Marisel, conduse de Pelaghia Rosu, au recurs la o stratagema: imbracate barbateste, au aparut pe un munte in spatele ungurilor, cu flinte si buciume:

“(…) sosind la pozitiile menite pentru dansa, Pelaghia Rosu sufla in bucium, femeile calarete se ivira din toate laturile, inaltara un strigat mare si se pusera in miscare” spune Avram Iancu in celebrul sau Raport catre Franz Josef.Crezand ca sant atacati, ungurii s-au retras in dezordine, lasand 30 de morti. La trecerea precipitata a Somesului Rece, altii din 100 din ei s-au inecat. In timp ce mariselenii au avut numai trei insi de oblojit.”

Articolul 19 Ianuarie 1849 – Pelaghia Roșu și amazoanele Ardealului, una dintre cele mai strălucite pagini de istorie a neamului românesc apare prima dată în Glasul.info.

Am fost intrebat recent de un amic pe Facebook:

“-Ce te-a lovit asa deodata de postezi in ultimul timp numai costume populare romanesti? Te-a napadit traditionalismul?”

Raspunsul meu: pentru mine asta e una dintre cele mai la indemana metode prin care putem lupta impotriva desacralizarii tot mai accentuate de catre dusmanii Romaniei a istoriei, culturii, traditiei si valorilor romanesti. Se loveste cu tot mai multa putere si neobrazare in etosul romanesc.

Costumul popular traditional romanesc reprezinta cea mai buna carte de vizita a neamului romanesc

[warning]In ultima vreme am remarcat o accentuare a antiromanismului, sprijinita de cele mai multe ori chiar de la nivel institutional.[/warning]

Costumul popular traditional romanesc este poate cea mai buna carte de vizita a neamului romanesc. Diversitatea si maiestria cu care sunt realizate straiele stramosesti ale romanilor demonstreaza lumii intregi ca noi romanii apartinem unei civilizatii complexe, cu traditii si valori care sunt apreciate la nivel mondial.

Neamul romanesc s-a aflat mereu la confluenta marilor imperii expansioniste, dar cu toate astea a rezistat in timp peste veacuri, peste milenii de invazii ale barbarilor de tot felul, pastrandu-si identitatea: o dovedesc costumele noastre populare, o dovedesc motivele si simbolurile de pe costume, ceramica, case, etc

[info]Autor: Fandel Mihai[/info]

Articolul Costumul popular traditional romanesc reprezinta cea mai buna carte de vizita a neamului romanesc apare prima dată în Glasul.info.

Neamului românesc!

tot neamul românesc e frânt pe roată,
din leagăn pe pruncii noștri îi dezvață

de-a fi martiri și luptători pentru Hristos
și de-a muri în raiul acestui neam frumos

Doamne, m-aș răzvrăti și împotriva Ta
și împotriva tuturor din Cer m-aș ridica

dacă aș ști că soarta ne-a fost dată
tocmai de-acela căruia îi spunem, Tată!

alege dintre noi pe cei mai drepți și buni
ca să-mplinim o lege a dacilor străbuni

și dă-i acestui neam străvechi și sfânt
cum este-n Cer, așa să-i fie pe pământ

te-om pomeni în toate veacurile de Apoi
și ceruri îți vom ridica în sângele din noi

dar mântuiește neamul nostru românesc,
el nu e mai prejos ca neamul Tău ceresc,

prin jertfe, suferințe și iubire se-nrudesc

Laurian Stănchescu

Articolul NEAMULUI ROMÂNESC! apare prima dată în Glasul.info.

Tinerii Moldovei i-au scris, de pe drumul spre București, o scrisoare deschisă președintelui Klaus Iohannis, numită „Primiți-ne acasă, Domnule Președinte”.Marșul Unirii cu Basarabia, la Cotroceni: Cerem urgentarea procesului!Iată scrisoarea trimisă de tineri moldoveni președintelui Klaus Iohannis:

„Domnule Președinte,

În aceste zile, mai mult ca oricând, ne adresăm în primul rând Dumneavoastră, dar în același timp, fiecărui membru al Guvernului, fiecărui parlamentar în parte, tuturor președinților partidelor politice, pentru a ne fi alături.

Suntem în toiul unei acțiuni grele, prin care am vrut să arătăm Țării cât de mult înseamnă pentru noi și că setea noastră de reîntregire nu a fost oprită nici de sutele de mii de deportări și crime din perioada sovietică, darămite acum, când avem dreptul la libera exprimare.

„Prieteni sau simpli bucureșteni ne așteaptă la Piața Universității”

Am mers spre Țară 20-30 de kilometri pe zi. Am mers în caniculă, pe temperaturi de 40 de grade, acum, când vă scriem această scrisoare, tocmai continuăm marșul pe furtună. Nu ne va împiedica nimic să ajungem la București: sâmbătă la 10:00 trecem Prutul pe jos la podul feroviar de la Ungheni, iar duminică la ora 14:00, prietenii sau simpli bucureșteni care nu au uitat de noi ne așteaptă în Piața Universității.

„Nu vrem să ne certați că n-am spălat cana”

Noi n-am vrut să fim așteptați. Când revii acasă des, mama nu te mai întâlnește cu masa întinsă, ci te ceartă de ce n-ai spălat cana după tine când ai plecat. Domnule Președinte, noi vrem să ne certați că n-am spălat cana, nu mai vrem să fim așteptați. Suntem tineri, suntem entuziaști, este adevărat. Dar suntem o mie care gândim la fel. Fiecare dintre noi are cel puțin părinții, frații, verișorii și vecinii care gândesc la fel. Domnule Președinte, noi suntem doar 3 milioane peste Prut.

Ce vrem să vă rugăm, Domnule Președinte, este să nu uitați nici Dumneavoastră de noi. Știm că sunteți un om foarte ocupat, care are griji foarte mari pe cap, dar duminică ajungem la București pentru a vă transmite Dumneavoastră, ca reprezentant al poporului român, dorința de Unire a românilor basarabeni, exprimată în Apelul Marii Adunări Naționale din 5 iulie de la Chișinău, și mesajele venite de la oamenii simpli din satele și orașele Republicii Moldova cu care ne-am întlnit în marșul nostru pedestru. Vă scriem Dumneavoastră.

„Să ne primiți cu o strângere de mână”

Drumul nostru lung ne-a făcut fericiți, nu ne așteptați ca pe niște oaspeți, noi nu mai avem ce să oferim, decât pe noi înșine Maicii Românii. Știm că rigorile diplomatice nu vă permit mai multe, dar vă rugăm, domnule președinte, să ne primiți măcar cu o strângere de mână și un cuvânt bun, cum ați făcut-o când ne-am văzut la Chișinău.

Copiii înstrăinați ai neamului românesc, care își caută drumul spre revenirea acasă”.

Sursa: ioncoja.ro

Articolul Copiii înstrăinați ai Neamului Românesc… apare prima dată în Glasul.info.

„Indemnaţi poporul sa nu se-nconvoaie/ Tara-i ravasita – nu avem armata/ Ne-am ales ca « pretini » lupi in piei de oaie/ Flacara dreptatii moare revoltata […] Indemnaţi poporul sa nu se-nconvoaie/ Ne-am vandut pamantul – ne rad veneticii/ Cei ce conduc lumea  ne-mping in razboaie/ Nici dracu’ nu stie cine-s inamicii…”. (Virgil Ciuca)

„Rasism”, „antisemitism”, „discriminare” si catuse la gura!

Cand aud vorbindu-se de „democratie”, „reforma”, „discriminare” si de „algoritm politic” (rog luati nota de ghilimele), imi vine sa pun mana pe arma, dar nu am permis. Care democratie, care libertate a cuvantului, care reforma? Vreme de un sfert de veac aceste cuvinte de magie neagra nu au facut altceva decat sa mascheze coruptia, jaful, abuzul, incompetenta, tradarea – promovate ca politici de stat -, si in mod cu totul special, lupta potentatilor, a „elitelor” hamesite impotriva propriului popor si trecerea sub control total a acestuia.

Atacuri marsave asupra limbii, credintei si valorilor Neamului Romanesc

Libertatea de exprimare este o lozinca de parada, pentru că O.U.G. 31/2002 si institutiile inchizitoriale – Consiliul National pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) si Institutul National (? – n.a.) pentru Studierea Holocaustului din Romania – „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.-E.W.) ne pun catuse la gura. Daca cineva reactioneaza atunci cand haitele unor tigani dezlantuiti pe strada ne polueaza auzul cu „dialoguri” zgomotoase, ne agreseaza cu comportamente antisociale sau ne fura putinii bani din buzunar, se cheama ca facem rasism, discriminare.

Infractorilor le este permis sa fie agresivi, sa ne injure pe tiganeste, iar fortele de ordine se prefac ca nu vad, nu aud, nu inteleg. Cand un evreu comite infractiuni si este prins cu „ocaua mica”, instantaneu, acuzatorul este acuzat de „antisemitism” si transformat din acuzator in acuzat. Se vorbeste de nediscriminare, dar anumite etnii au locuri „rezervate” – făra vreun examen sau test -, la institutiile scolare ale statului roman, in dauna celorlalti, dar asta nu se defineste ca discriminare pozitiva, ci „integrare sociala”. Desi ne aflam in Romania, nu ne putem cinsti eroii asa cum merita si cum ne dorim, fara avizul institutiilor inchizitoriale. Sictir! Pardon de expresie!

Cititi si: Boicotati presa antiromaneasca!

Retraim anii ’50 ai secolului trecut!

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (C.N.C.D.) – un fel de Inchizitie contemporana – vede si aude doar ce vrea. Deunazi, publicistul Ionut Tene a fos citat de Istvan Haller, directorul C.N.C.D., sa fie prezent la inceputul lunii martie, la sediul institutiei pentru declaratii privind o asa-numita discriminare religioasa sau etnica a presedintelui Klaus Iohannis[1], de fapt pentru ca a indraznit sa-si exprime liber opinia despre prestatia noului sef al statului roman.

Aviz amatorilor! Cineva intreaba:

„cumva faptul ca Iohannis e neamt si lutheran ne interzice sa-l criticam? Cum ramane cu libertatea presei, atat de necesara intr-un stat ce se pretinde democrat? Daca astazi un editorialist trebuie sa raspunda in fata unei inchizitii moderne pentru articolele sale, maine pot urma alti jurnalisti ce au opinii cu care nu sunt de acord politicienii”[2].

S-a vorbit un sfertde veac de reforma si privatizare, dar s-a furat „fara frontiere”. Se vorbeste de democratie si „respectarea drepturilor omului”, dar se aplica (oficial sau „discret”) legi restrictive dupa tiparul „Big Brother”. Patriotismul, nationalismul, au ajuns nu doar notiuni „demonetizate”, ci au fost etichetate ca „extremiste”.

In România! La altii, de pilda, in Marea Britanie, in Spania, in Italia, in Franta… se poate si nimeni nu-i condamna. Exemplu tipic de discriminare internationala, dar ei sunt occidentali! Prin jungla internetului circula o fraza care trimite la meditatie. Nu cunosc autorul, dar reflecta fidel realitatea si demonstreaza „discriminarea crasa” din Romania:

„Oare ce inţelege un strain care vine in tara si aude ca pe presedinte il cheama Iohannis, pe seful serviciului de informatii Hellvig, pe seful institutiei anticoruptie Kovesi, pe seful de la situatii de urgenta Raed Arafat, iar pe directorul de la C.N.C.D., Istvan Haller?”. No comment!

Marsrutizarea Romaniei

 Dupa ce au distrus si au vandut economia si pamanturile Tarii, dupa ce au anihilat Armata Romaniei, iar prin drogul numit televiziune au indobitocit populatia Romaniei, mercenarii au trecut la executarea fazei de atac direct asupra educatiei, a culturii generale si chiar a limbii romane.

Ba, mai mult, Rozalia Biro, propusa de U.D.M.R. ca ministru al Culturii, isi trecuse in C.V. limba romana ca limba straina. Straina o fi pentru domnia sa, care a mai aruncat pe gura si „inteligenta” emanatie cu „copiii bipezi”. Rand pe rand, din programa scolara pre-universitara au fost eliminati „inconvenabilii” reprezentanti ai culturii autohtone.

Orele de educaţie fizică aproape ca nu mai exista, dar se introduc si se promovează anormalitatile si ororile sexuale, ideea casatoriilor intre indivizi de acelasi sex, la pachet cu cresterea si educarea unor copii, in ideea desfiintarii familiei traditionale.

„Istoria Romanilor” a fost reformulata si re-scrisa ca „Istorie”. A fost introdusa, ca un apendice, „Istoria Holocaustului”. Urmasul alogenilor Dionis si Odarca Patapievici – dublii agenti ai GeStaPo si N.K.V.D. in anii ultimei conflagratii mondiale, antiromanul declarat Horia Roman Patapievici l-a numit pe Eminescu „cadavrul din debaraua” romanilor.

Recent, un mercenar din mass-media l-a acuzat – cu „forme fara fond” – pe Mihail Sadoveanu ca ar fi condamnat oameni la moarte. Luceafarul poeziei romanesti este pus din nou la zid:

„de data aceasta intr-un autentic tuci tiganesc, inovatie Pleso-Patapu-Liiceano-Cartareasca. […] O ruda de-a regilor Cioaba, un oarecare Catalin-minune, a fost pus ca semnatura pe o «carte» anti-Eminescu, laudata de toti tampii din trena impostorilor numiti. […] Din ancheta culturala, publicata de Tribuna si Ziariştii Online rezulta ca «autorul Humanitas», Catalin Cioaba, nu numai ca nu si-a scris cartea publicata de patronul sau, Gaby Liiceanu, dar nici macar nu a citit-o!”[3]

Distrugerea valorilor romanesti

Cand citim sau auzim cuvantul „razboi” ne gandim la bombe, avioane, tancuri… insa astazi se poarta „razboiul hibrid”, ale carui lovituri sunt generate cu sprijinul serviciilor speciale, aflate deasupra legii. De-a lungul intregii sale istorii, Romania a stat in bataia vanturilor, la intretaierea drumurilor marilor imperii, care au folosit-o, fie ca teren de lupta, fie ca trambulina pentru experimente si salturi spectaculoase.

Poporul roman, unul dintre cele mai vechi de pe continentul european, nu este cu nimic inferior altor popoare ale lumii si, in pofida tuturor vicisitudinilor si tradarilor a rezistat intemperiilor si vremurilor aprige. Poporul roman a dat civilizatiei cele dintai semne ale scrierii, a inventat stiloul, l-a „nascut” pe Iorga, pe Enescu si Grigorescu, pe Celibidache si Eliade, pe Ion Antonescu, pe Henri Coanda si Ana Aslan, pe Conta, Tutea, Brancusi, Palade… si pe alti „uriasi” ai umanitatii: Paulescu a daruit omenirii insulina, Victor Babes, vaccinul antirabic.

Imun la vaccinul ultim amintit, un comentator intr-ale hartiilor fosnitoare emise de fabricile de parale, dupa un consum excesiv de suc de cucuta, a luat-o birjareste pe aratură, erijandu-se in filosof, lingvist si chiar in profet, in fapt, fiind doar un mercenar lipsit de scrupule.

Perle ale „Intelepciunii lui Solomon”

Zilele trecute, o distinsa personalitate contemporana mi-a semnalat existenta, intr-un cotidian naţional, a unui articol cu titlul interogativ: „Ne permitem limba romana?”, autor fiind un comentator pe teme financiare la Jurnalul.ro. Intrigat de intrebarea-titlu, am cautat textul, insa accesul la „Intelepciunea lui Solomon” cioplita in piatra articolului nu mai este accesibil.

Este posibil ca după ce au luat cunostinta de enormitatile insirate ca margelele pe ata proasta si de reactiile cititorilor, redactia portalului sa fi procedat la evacuarea „debuseului” incriminat. Tardiv! Raul fusese deja comis chiar, in prima zi a primaverii calendaristice! O fi vreun „Martisor” sui generis! Am reusit sa mai gasesc totusi o „urma”, un fragment preluat si republicat, undeva in spaţiul virtual[4].

In cele ce urmeaza reproduc cateva „perle” elucubrante, extrase ale „Intelepciunii lui Solomon”, un fel de „exercitii superficiale, de istorie contrafactuala” (l-am citat chiar pe autor): „Ne permitem limba romana? Limba noastra-i o comoară. Invatam asta inca din clasa I. […] trebuie sa ne intrebam si daca limba noastra materna nu e cumva paguboasa pentru noi (paguboasă pentru noi este revelatia idioata a dumneavoastra, domnule I.B. – n.a.).

Sa ne intrebam care sunt costurile – economice si nu numai – ale faptului ca avem o limba materna latina, cu o structura gramaticala si topica complicata si care ne consuma mult timp, sa o invatam si sa o utilizam (de gramatica limbii germane o avea cunostinta, domnul filosof-filolog de cafenea? De scrierea etimologica si gramatica limbii franceze o fi auzit, stimabilul? Dar de ciudateniile limbii engleze? – n.a.).

In loc sa ne bucuram de pragmatismul, functionalitatea si «ergonomia» comunicationala a limbii engleze (Fericiti cei saraci cu duhul![5] – n.a.). Vrem, nu vrem, timpul inseamna bani. E foarte posibil ca […] invatarea limbii romane sa fie pura pierdere de timp […]. Filosofi, istorici si antropologi s-au intrebat de-a lungul timpului daca nu cumva ne era mai bine sa fim altceva decat suntem. […] Aceste intrebari raman […] exercitii superficiale, de istorie contrafactuala…”şi da-i si lupta…

Semnatarul acestor enormitati, impardonabile si inadmisibile atacuri asupra limbii si credinţei neamului romanesc, continua sa debiteze alte filosofii emise la carciuma din mahala: „nu cumva ne era mai bine sa fim altceva decat suntem. […] daca nu cumva am fi fost un popor mai bine organizat si mai eficient daca am fi fost catolici sau protestanti in loc de ortodocsi”.

Doresc sa ii adresez o singura intrebare, retorica, desigur: Mister I.B., nu cumva era mai bine pentru noi, daca nu v-ati fi nascut? Daca parintii ilustrei dumneavoastra personalitati au gresit dandu-va viata, noi, ceilalti n-avem nicio vina. Nu va putem ingadui alienatia, dar fiindca slujiti interesele altora, nu ale romanilor, bine-ar fi sa va strangeti degraba catrafusele si sa va angajati la „Canal 4”, in Anglia.

Cititi si:Paul Andrei Lungu, romanul care a ajutat Channel 4 sa supere o tara intreaga

Televiziunea respectiva cauta cu lumanarea mercenari anti-romani si ca sa nu se spuna ca fac discriminari, voi cita o zicală evreiasca ce se muleaza perfect pe elucubratiile emise de inalta dumneavoastra intelepciune solomoniana: „Toti se plang de lipsa de bani, dar de lipsa de minte, nimeni”.

Ion Maldarescu

Sursa: [1]  art-emis.ro

Articolul Atacuri marsave asupra limbii, credintei si valorilor Neamului Romanesc apare prima dată în Glasul.info.