Ion Cacalețeanu

Ion Cacalețeanu (Ion (Enache, Ianache) Cacalețeanu,Cacalicénu, Cacaliceanu, Caletzeanu) (născut 1779 - decedat a 20 ianuarie 1858 în satul Tâmbureşti, unde a fost îngropat) a fost căpitanul artileriei lui Tudor Vladimirescu, cel care a păstrat Steagul de luptă al lui Tudor Vladimirescu și a cărui urmaș, maiorul Ggheorghe Cacalițeanu l-a predat la 17 mai 1882 autorităților statului

Ion Cacalețeanu

• lui Ion (Enache) Cacalețeanu, pandur și el, comandantul artileriei în timpul mișcării i-a încredințat Tudor Vladimirescu – înainte de a fi arestat de eteriști, la Golești, și dus la Târgoviște, unde era sediul Eteriei –, inelul său, steagul revoluției și sabia lui personală
• Ion (lanache) Cacaleţeanu, comandant al tunarilor lui Tudor Vladimi rescu, apropiat colaborator al acestuia, salvatorul şi păstrătorul steagului şi al altor relicve de la 1821 (din Albumul familiei Caletzeanu-Craiova).

Biografie:

• născut în anul 1779
• decedat la 20 ianuarie 1858 în satul Tâmbureşti, unde a fost îngropat
• Nume alternative - Ion Cacalețeanu (Ion (Enache, Ianache) Cacalețeanu,Cacalicénu, Cacaliceanu, Caletzeanu)

Educație:

- a urmat cursurile Academiei Militare din Petersburg, oraş din Rusia

Viața familială

• Gheorghe Cacaliceanu (Cacalețeanu) (1826-1890), om politic conservator, care a fost de mai multe ori primar al Craiovei. A fost fiul lui Ion Cacaliceanu, căpitan în oastea lui Tudor Vladimirescu, cel care a păstrat ascuns steagul de luptă al acestuia

Steagul de luptă al lui Tudor Vladimirescu

• 1882 A avut loc ceremonia de predare a Steagului de lupta nationala al lui Tudor Vladimirescu.În garnizoana Craiova, maiorul G. Cacalețeanu, fiul lui Ion Cacalețeanu, căpitanul artileriei lui Tudor Vladimirescu, a predat steagul și a ținut o cuvântare. Acesta a fost păstrat cu sfinţenie de urmaşii căpitanului de panduri Ion Cacalețeanu, datorită lor, în anul 1882 la 17 mai Stindardul de Luptă intrând în patrimoniul naţional
• 1 Deţinătorul steagului, G. I. Cacaleţeanu, fiul comandantului tunarilor lui Tudor Vladimirescu, observa doar, în 1 873, că pînza steagului „este de mătase albastră, care şi-a pierdut oarecum culoarea sa primitivău ; la fel

vedea şi corespondentul lui C. D. Aricescu, avocatul craiovean M. T. Stătescu : „steagul este de mătase, d-o culoare havaiie (albastru), care acum a Început să fie verzuie din cauza vechimei". Dublura din pînză albastră, după o mărturie de epocă, i-a fost aplicată flamurei steagului, prin Încheiere, înaintea donării