Comuna Scorei: Diferență între versiuni
Sari la navigare
Sari la căutare
Fără descriere a modificării |
Fără descriere a modificării |
||
(Nu s-au afișat 10 versiuni intermediare efectuate de același utilizator) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
'''Comuna Scorei''' a fost o comună care făcea parte din fostul județ Făgăraș, Plasa Arpaşu de Jos.În istoriografia maghiară este întâlnit cu numele de Szkore sau Szkorej. | '''Comuna Scorei''' a fost o comună care făcea parte din fostul județ Făgăraș, Plasa Arpaşu de Jos.În istoriografia maghiară este întâlnit cu numele de Szkore sau Szkorej. | ||
* nume alternative - Szkorej, Szkoré, Skore, Skorey, Zkorei, Schore, Schora, Kornberg, Schorren, Korberg Scoreiu, Standorf, Porumbacu de Jos | |||
== Istorie == | == Istorie == | ||
* Aşezarea este atestată de documente de pe vremea lui [[Mircea cel Bătrîn]], din anul 1391, iar între 1762—1851 a fost aşezare grănicerească. | * Aşezarea este atestată de documente de pe vremea lui [[Mircea cel Bătrîn]], din anul 1391, iar între 1762—1851 a fost aşezare grănicerească. | ||
* În 1391 Mircea cel Bătrân, voievod al Țării Românești, întemeiază aici o mânăstire ortodoxă | * În 1391 Mircea cel Bătrân, voievod al Țării Românești, întemeiază aici o mânăstire ortodoxă. În anul 1391 voievodul muntean [[Mircea cel Bătrân]] dăruiește lui Stanciul egumenul și fratelui său Călin, ocina Scoreiu, pe care o scutește de orice fel de dări. Pe actul de donație, în calitate de martori, semnează Vlad vornicul, Dragan ban, Jupân Algia, Groza Moldovan, Jupân Aga, Holdovics logofăt. Interesant este că s-au păstrat toponimele românești pomenite de Mirea cel Bătrân în hrisovul de donație începând cu Scoreiul cel Bătrân (pârâu) / "Szkoreul ceel betrin dictum", Tolfa, Unghiul cu Frasin, Piatra oarbă, Tunsul, Pârâul Sașilor s-au păstrat până în zilele noastre. | ||
* "Diploma de donaţiune dată de Ioan Mircea din graţia lui Dumnezeu Principe (Domn) şi Vaivod (Duce) a tot regatului Valachiei începând din munţi până la confiniele Tartariei, şi domn perpetuu preste tot pământul Făgăraşului. Acistă diplomă de donaţiune se dă lui Stanciul egumenul şi fratelui seu Călin, fideli nobili ai regatului Valachiei, iară obiectul de donaţiune este teritorul întreg al comunei numite Scoreiu, care există până în ziua de astăzi în districtul Făgăraşului. Cuprinsul acestei diplome de donaţiune l-a coroborat şi „prea iubitul seu fiiu Michail Vodă cu ceilalţi boieri. Descripţiunea miezuinelor cu termini tot româneşti aplicaţi aşa precum erau ei cunoscuţi în al 14-lea secol şi usitaţi la popor din înalta vechime ce duce şi mai departe, poate să intereseze şi pe filologii noştri." | |||
* [[1636]] Între 1 septembrie şi 31 decembrie 1636 a fost scris [[Gromovnicul]] de către popa Stânciul pentru un oarecare Brătilă din Sărata Oltului, mai târziu comună Scorei, judeţul Făgăraș /Sibiu. | * [[1636]] Între 1 septembrie şi 31 decembrie 1636 a fost scris [[Gromovnicul]] de către popa Stânciul pentru un oarecare Brătilă din Sărata Oltului, mai târziu comună Scorei, judeţul Făgăraș /Sibiu. | ||
* [[1637]] La Scorei sunt înscrişi în 1637, sub titlul de [[Boijerok]], popa Stanciul împreună cu tatăl său Streza; ei se trăgeau din ramura vechiului Stanciul, [[boier de Scorei]] | * [[1637]] La Scorei sunt înscrişi în 1637, sub titlul de [[Boijerok]], popa Stanciul împreună cu tatăl său Streza; ei se trăgeau din ramura vechiului Stanciul, [[boier de Scorei]] | ||
Linia 19: | Linia 20: | ||
== Demografie == | == Demografie == | ||
* [[1773]] la Scoreiu au fost recenzate 90 de familii, adică vreo 450 de persoane, la cererea episcopului Inocențiu Micu-Klein | * [[1773]] la Scoreiu au fost recenzate 90 de familii, adică vreo 450 de persoane, la cererea episcopului Inocențiu Micu-Klein | ||
* [[1910]] din cei 1.228 de locuitori ai săi, 33 erau maghiari, 12 germani și 1.182 români. Dintre aceștia, 42 erau romano-catolici, 504 greco-catolici și 678 greco-ortodocși răsăriteni, potrivit unui recescământ maghiar | |||
* [[1930]] După recensământul din 1930, populaţia comunei după etnie şi limbă maternă număra 1050 de persoane dintre care 1039 români și un ungur. Din cele 1050 de persoane, 605 erau de religie ortodoxă și 440 de religie greco-catolică | * [[1930]] După recensământul din 1930, populaţia comunei după etnie şi limbă maternă număra 1050 de persoane dintre care 1039 români și un ungur. Din cele 1050 de persoane, 605 erau de religie ortodoxă și 440 de religie greco-catolică | ||
[[Fișier:1930-Scorei-religie.jpg|right|thumb|1930, Recensământul populației din județul Făgăraș, comuna Scorei]] | [[Fișier:1930-Scorei-religie.jpg|right|thumb|1930, Recensământul populației din județul Făgăraș, comuna Scorei]] | ||
== Personalități == | == Personalități == | ||
* egumenul Stanciu de Scorei | |||
* Csungul de Scorei | |||
* Călin de Scorei | |||
* [[Ioan Georgescu]] (n. 1889 - d. 1968), canonic român unit (greco-catolic), om de cultură, profesor universitar, deținut politic în România comunistă | * [[Ioan Georgescu]] (n. 1889 - d. 1968), canonic român unit (greco-catolic), om de cultură, profesor universitar, deținut politic în România comunistă | ||
* [[Dionisie Marcu]] primar al comunei Scorei, în iunie 1911 se refugiază peste Carpați în România după o acțiune agresivă și represivă de prigonire a tricolorului românesc de către jandarmii unguri sosiți de la Turnu Roșu. Primarul Dionisie Marcu avea să revină în satul Scorei abia în 1918 după prăbușirea imperiului austro-ungar | * [[Dionisie Marcu]] primar al comunei Scorei, în iunie 1911 se refugiază peste Carpați în România după o acțiune agresivă și represivă de prigonire a tricolorului românesc de către jandarmii unguri sosiți de la Turnu Roșu. Primarul Dionisie Marcu avea să revină în satul Scorei abia în 1918 după prăbușirea imperiului austro-ungar | ||
Linia 37: | Linia 42: | ||
== Referințe / Bibliografie == | == Referințe / Bibliografie == | ||
* Fragmente istorice despre boierii din Țara Făgărașului, de Ioan cav. de Pușcariu, 1907, Sibiu | |||
* Tribuna Sibiului, 14 Mai 1972 | * Tribuna Sibiului, 14 Mai 1972 |
Versiunea curentă din 18 noiembrie 2024 05:24
Comuna Scorei a fost o comună care făcea parte din fostul județ Făgăraș, Plasa Arpaşu de Jos.În istoriografia maghiară este întâlnit cu numele de Szkore sau Szkorej.
- nume alternative - Szkorej, Szkoré, Skore, Skorey, Zkorei, Schore, Schora, Kornberg, Schorren, Korberg Scoreiu, Standorf, Porumbacu de Jos
Istorie[modificare]
- Aşezarea este atestată de documente de pe vremea lui Mircea cel Bătrîn, din anul 1391, iar între 1762—1851 a fost aşezare grănicerească.
- În 1391 Mircea cel Bătrân, voievod al Țării Românești, întemeiază aici o mânăstire ortodoxă. În anul 1391 voievodul muntean Mircea cel Bătrân dăruiește lui Stanciul egumenul și fratelui său Călin, ocina Scoreiu, pe care o scutește de orice fel de dări. Pe actul de donație, în calitate de martori, semnează Vlad vornicul, Dragan ban, Jupân Algia, Groza Moldovan, Jupân Aga, Holdovics logofăt. Interesant este că s-au păstrat toponimele românești pomenite de Mirea cel Bătrân în hrisovul de donație începând cu Scoreiul cel Bătrân (pârâu) / "Szkoreul ceel betrin dictum", Tolfa, Unghiul cu Frasin, Piatra oarbă, Tunsul, Pârâul Sașilor s-au păstrat până în zilele noastre.
- "Diploma de donaţiune dată de Ioan Mircea din graţia lui Dumnezeu Principe (Domn) şi Vaivod (Duce) a tot regatului Valachiei începând din munţi până la confiniele Tartariei, şi domn perpetuu preste tot pământul Făgăraşului. Acistă diplomă de donaţiune se dă lui Stanciul egumenul şi fratelui seu Călin, fideli nobili ai regatului Valachiei, iară obiectul de donaţiune este teritorul întreg al comunei numite Scoreiu, care există până în ziua de astăzi în districtul Făgăraşului. Cuprinsul acestei diplome de donaţiune l-a coroborat şi „prea iubitul seu fiiu Michail Vodă cu ceilalţi boieri. Descripţiunea miezuinelor cu termini tot româneşti aplicaţi aşa precum erau ei cunoscuţi în al 14-lea secol şi usitaţi la popor din înalta vechime ce duce şi mai departe, poate să intereseze şi pe filologii noştri."
- 1636 Între 1 septembrie şi 31 decembrie 1636 a fost scris Gromovnicul de către popa Stânciul pentru un oarecare Brătilă din Sărata Oltului, mai târziu comună Scorei, judeţul Făgăraș /Sibiu.
- 1637 La Scorei sunt înscrişi în 1637, sub titlul de Boijerok, popa Stanciul împreună cu tatăl său Streza; ei se trăgeau din ramura vechiului Stanciul, boier de Scorei
- 1648 După cum dovedesc urbariile Ţării Făgăraşului pentru anul 1648, popa Stanciul avea o frumoasă situaţie materială, fiind posesor de moşie boierească, moară de faină şi vite
- 1664 Doi din cei trei copii ai lui popa Stanciul , Ştefan şi Andrei Deac, figurau la Scorei în 1664 cu titlul de Boerok şi tot ei obţineau în 1668 carte de scutire din partea lui Gabriel Bethlen
- 1680 La 1680 era preot în Sărata Oprea Brătilă, probabil fiul sau vreo altă rudă a lui Brătilă menţionat în cele două însemnări
- 1762 — 1851 fost aşezare grănicerească.
- 1766 În 1766 satul a fost militarizat parțial și a făcut parte din Compania a VII-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat până în 1851, când a fost desființat.
Reorganizarea administrativă[modificare]
- Județul Făgăraș a fost desfiinţat odată cu reforma administrativă din 6 Septembrie 1950. Reşedinţa judeţului era oraşul Făgăraş. Actualmente teritoriul lui este împărţit între judeţele Sibiu şi Braşov.
- După reforma administrativă din 1950 și desființarea județului Făgăraș, comuna Scorei a ajuns în județul Sibiu
- În 17 Februarie 1968 s-a revenit la împărţirea administrativ-teritorială pe judeţe, însă judeţul Făgăraş nu a fost reînfiinţat, deşi în expunerea de motive pentru legea privitoare la reînfiinţarea judeţelor a fost dat ca exemplu judeţul Făgăraş.
Demografie[modificare]
- 1773 la Scoreiu au fost recenzate 90 de familii, adică vreo 450 de persoane, la cererea episcopului Inocențiu Micu-Klein
- 1910 din cei 1.228 de locuitori ai săi, 33 erau maghiari, 12 germani și 1.182 români. Dintre aceștia, 42 erau romano-catolici, 504 greco-catolici și 678 greco-ortodocși răsăriteni, potrivit unui recescământ maghiar
- 1930 După recensământul din 1930, populaţia comunei după etnie şi limbă maternă număra 1050 de persoane dintre care 1039 români și un ungur. Din cele 1050 de persoane, 605 erau de religie ortodoxă și 440 de religie greco-catolică
Personalități[modificare]
- egumenul Stanciu de Scorei
- Csungul de Scorei
- Călin de Scorei
- Ioan Georgescu (n. 1889 - d. 1968), canonic român unit (greco-catolic), om de cultură, profesor universitar, deținut politic în România comunistă
- Dionisie Marcu primar al comunei Scorei, în iunie 1911 se refugiază peste Carpați în România după o acțiune agresivă și represivă de prigonire a tricolorului românesc de către jandarmii unguri sosiți de la Turnu Roșu. Primarul Dionisie Marcu avea să revină în satul Scorei abia în 1918 după prăbușirea imperiului austro-ungar
- Alexandru Comșa, notar în comuna Scorei, deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.
Referințe / Bibliografie[modificare]
- Fragmente istorice despre boierii din Țara Făgărașului, de Ioan cav. de Pușcariu, 1907, Sibiu
- Tribuna Sibiului, 14 Mai 1972