Ion Bălăceanu: Diferență între versiuni

De la WikiGlasul
Sari la navigare Sari la căutare
Fără descriere a modificării
Fără descriere a modificării
 
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de același utilizator)
Linia 1: Linia 1:
'''Ion Bălăceanu''' (Bălăceano sau Bălceano) (n. 25 ianuarie 1828, București, Țara Românească – d. 22 decembrie 1914, Nisa, Franța) a fost un politician și ministru de externe român, a fost primul diplomat român căruia i-a fost recunoscut statutul de ambasador (reprezentant al unui stat suveran), la 11 septembrie 1878, de către Austro-Ungaria
'''Ion Bălăceanu''' (Ion/Ioan Bălăceano sau Ion/Ioan Bălceano) (n. 25 ianuarie 1828, București, Țara Românească – d. 22 decembrie 1914, Nisa, Franța) a fost un politician și ministru de externe român, a fost primul diplomat român căruia i-a fost recunoscut statutul de ambasador (reprezentant al unui stat suveran), la 11 septembrie 1878, de către Austro-Ungaria
[[File:Ion-Balaceanu-glasul-mic.jpg|right|thumb|200px|Ion Bălăceanu]]
[[File:Ion-Balaceanu-glasul-mic.jpg|right|thumb|200px|Ion Bălăceanu]]


Linia 23: Linia 23:
* Această recunoaștere a statutului de ambasador nu era doar o formalitate – era o dovadă a egalității României cu celelalte puteri europene, iar faptul că un om ca Ion Bălăceanu a fost ales pentru acest rol arată încrederea deplină a statului român în capacitatea sa diplomatică și politică.
* Această recunoaștere a statutului de ambasador nu era doar o formalitate – era o dovadă a egalității României cu celelalte puteri europene, iar faptul că un om ca Ion Bălăceanu a fost ales pentru acest rol arată încrederea deplină a statului român în capacitatea sa diplomatică și politică.


== Funcții importante deținute ==
* Ministru de Externe al României (în mai multe rânduri, inclusiv în guvernele din 1866–1867 și 1876).
* Reprezentant al României în diferite misiuni diplomatice importante în Europa (în special în relația cu Imperiul Austro-Ungar, dar și cu Franța și Italia).
* Promotor al consolidării relațiilor externe ale României, în spiritul echilibrului între Marile Puteri (Germania, Austro-Ungaria, Franța, Rusia).


* Ion Bălăceanu este părintele diplomației române moderne, primul ambasador român în adevăratul sens al cuvântului. Prin competență, cultură și patriotism, el a fost unul dintre cei care au deschis României ușa în clubul națiunilor europene suverane.


<span class="plainlinks">[https://glasul.info/ https://glasul.info/wp-content/uploads/2025/07/Ion-Balaceanu-glasul.jpg]</span>
<span class="plainlinks">[https://glasul.info/ https://glasul.info/wp-content/uploads/2025/07/Ion-Balaceanu-glasul.jpg]</span>
<span class="plainlinks">[https://glasul.info/ https://glasul.info/wp-content/uploads/2025/07/conventie-Cuza-Kossuth.jpg]</span>
<span class="plainlinks">[https://glasul.info/ https://glasul.info/wp-content/uploads/2025/07/conventie-Cuza-Kossuth.jpg]</span>

Versiunea curentă din 29 iulie 2025 14:51

Ion Bălăceanu (Ion/Ioan Bălăceano sau Ion/Ioan Bălceano) (n. 25 ianuarie 1828, București, Țara Românească – d. 22 decembrie 1914, Nisa, Franța) a fost un politician și ministru de externe român, a fost primul diplomat român căruia i-a fost recunoscut statutul de ambasador (reprezentant al unui stat suveran), la 11 septembrie 1878, de către Austro-Ungaria

Ion Bălăceanu

Biografie[modificare]

  • a fost un om politic român de seamă, diplomat, ministru și una dintre figurile marcante ale construcției statului român modern. Numele său este adesea menționat în legătură cu afirmarea internațională a României după cucerirea independenței, dar și cu activitatea diplomatică din anii premergători Unirii Principatelor.
  • n. 25 ianuarie 1828, București, Țara Românească
  • d. 22 decembrie 1914, Nisa, Franța
  • A fost fiul natural al fostului domn Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842) și al Mariei Al. Văcărescu, căsătorită cu Constantin Bălăceanu.
  • bunicul patern al lui Constantin Bălăceanu-Stolnici
  • este intalnit pe documentele vechi si sub numele de Bălăceano sau Bălceano

Studii / Educație[modificare]

  • A studiat la Paris și Viena, beneficiind de o educație europeană, ceea ce i-a oferit o bună înțelegere a politicii externe și a diplomației.

Cariera politică și diplomatică[modificare]

  • A fost un apropiat al cercurilor revoluționare românești și europene din perioada pașoptistă.
  • În timpul exilului revoluționarilor maghiari după 1849, a fost emisar diplomatic al Principelui Alexandru Ioan Cuza.
  • A semnat, în acest context, Convenția de la Torino din 29 iulie 1859, în numele lui Cuza, cu Directoriul Emigrației Maghiare condus de Lajos Kossuth – un act diplomatic discret care demonstrează prestigiul său politic încă din anii tineri.

Recunoașterea internațională[modificare]

  • După războiul de independență (1877–1878), România a devenit, prin Tratatul de la Berlin (13 iulie 1878), stat suveran în mod oficial, iar recunoașterea diplomatică a acestui statut a fost un pas fundamental pentru diplomația românească.
  • La 11 septembrie 1878, Ion Bălăceanu devine primul diplomat român acreditat la o curte străină cu rang de ambasador (ministru plenipotențiar al unui stat suveran) – în cazul său, la Viena, în fața Curții Imperiale Austro-Ungare.
  • Această recunoaștere a statutului de ambasador nu era doar o formalitate – era o dovadă a egalității României cu celelalte puteri europene, iar faptul că un om ca Ion Bălăceanu a fost ales pentru acest rol arată încrederea deplină a statului român în capacitatea sa diplomatică și politică.

Funcții importante deținute[modificare]

  • Ministru de Externe al României (în mai multe rânduri, inclusiv în guvernele din 1866–1867 și 1876).
  • Reprezentant al României în diferite misiuni diplomatice importante în Europa (în special în relația cu Imperiul Austro-Ungar, dar și cu Franța și Italia).
  • Promotor al consolidării relațiilor externe ale României, în spiritul echilibrului între Marile Puteri (Germania, Austro-Ungaria, Franța, Rusia).
  • Ion Bălăceanu este părintele diplomației române moderne, primul ambasador român în adevăratul sens al cuvântului. Prin competență, cultură și patriotism, el a fost unul dintre cei care au deschis României ușa în clubul națiunilor europene suverane.

Ion-Balaceanu-glasul.jpg conventie-Cuza-Kossuth.jpg

Librarie Librarie Librarie Librarie Librarie Librarie