Septimiu Albini

Septimiu Albini (n. Șpring, județul Alba, 9 iunie 1861 / 28 mai s.v. - d. Cut, jud. Alba (pneumonie) 7 Noiembrie 1919 (58 de ani) ) a fost un jurnalist și activist politic român. Figură-cheie a publicisticii naționale transilvănene de la sfârșit de secol XIX; numele său îl poartă școala din Cut; statuie în fața primăriei din localitate.

• Tribunist de prim-plan: a conturat linia combativă a Tribunei (Sibiu), apărând drepturile românilor din Transilvania în Imperiul Habsburgic.
• Memorandist: rol activ în mișcarea națională; condamnarea din 1894 i-a marcat destinul (exil intern în Regat).
• Cultură și educație: profesor ASTRA; ulterior, ca secretar al Academiei Române, a susținut cercetarea limbii române (inclusiv colectarea de materiale lexicografice)
• Scrieri: articole politice, două proze scurte cu temă rurală, pagini de memorialistică despre „Tribuna”; o parte publicate postum

Septimiu Albini

Biografie

• Septimiu Albini a fost primul dintre cei doi fii ai lui Vasile Albini, fost vicetribun în legiunea lui Axente Sever în timpul Revoluției Transilvănene din 1848-1849. Pe linie maternă a fost nepotul mitropolitului Alexandru Sterca-Șuluțiu.

REDACTIA „TRIBUNEI" DIN SIBIU ÎN 1894

Septimiu Albini

Studii

• A urmat liceul la liceul românesc din Blaj și liceul german din Sibiu
• a intrat în contact cu ideile junimiste citind Convorbiri Literare și în scurt timp a aderat la principiile societății
• membru al societății studențești România Jună
• a urmat cursurile Universității din Viena
• din 1879 până în 1883, a urmat cursurile facultății de literatură și filozofie a Universității din Viena cu o bursă de la Junimea, cu sediul în orașul Iași

Cariera

• a fost activ în filiala locală a societății Junimea
• 1886 La Sibiu a editat ziarul Tribuna și s-a aprofundat în jurnalismul politic în următorii opt ani. Perioada a fost marcată de mai multe șederi în închisoare pentru infracțiuni de presă. 1886: vine la Sibiu, invitat de Ioan Slavici, și intră în redacția ziarului Tribuna; predă simultan la școala de fete a ASTRA (1886–1888).
• 1888–1894: director/redactor-șef la Tribuna; activitate intensă de publicistică politică, cu mai multe condamnări la închisoare pentru „delicte de presă”.
• 1894 a fost condamnat la închisoare pentru că a semnat Memorandumul Transilvaniei. În loc să fie încarcerat în continuare, Albini a fugit în Vechiul Regat Românesc. semnatar al Memorandului românilor din Transilvania; condamnat la procesul de la Cluj. Pentru a evita un nou termen de detenție, trece în Vechiul Regat.
• 1894–1918 (București): secretar la Academia Română și profesor; activitate publicistică sporadică (broșuri, articole).
• 1914: misiune documentară la Cernăuți pentru strângerea de materiale (destinate Dicționarului lui Sextil Pușcariu).
• 1919: după Unire, revine în Ardeal; moare la scurt timp și este îngropat la Cut.

Politica

• Membru al Partidului Național Român (secretar și membru în conducere, începutul lui 1892).
• Legat de mediul greco-catolic ardelenesc (și prin rudenia cu mitropolitul Alexandru Sterca-Șuluțiu).

Lucrari publicate

• 1910 a publicat lucrarea "Mişcarea din 1848 în Principatele Române"
• In volumul „Omagiu lui Ioan Bianu, cuprinzând mai ales lucrări de-ale foştilor funcţionari dela Biblioteca Academiei Române, Septimiu Albini a publicat frumoasa lucrare „Direcţia nouă în Ardeal".