Ilie Curescu: Diferență între versiuni
Sari la navigare
Sari la căutare

Fără descriere a modificării |
|||
Linia 19: | Linia 19: | ||
== Viața familială == | == Viața familială == | ||
* căsătorit cu [[Maria Curescu]] | * căsătorit cu [[Maria Curescu]], născută Stoclin | ||
* "Decedând Ilie Curescu n'a lăsat nici o dispo ziţie pentru transmiterea averii sale vreunui scop de binefacere. Rămase să beneficieze de rodul agoniselei sale soţia sa Măria, care — în lipsă de copii — la rândul ei s'a achitat în mod impresionant de datoria, ce credea că o are faţă de obşte, în urma poziţei sociale, pe care o avuse defunctul ei consorte." | * "Decedând Ilie Curescu n'a lăsat nici o dispo ziţie pentru transmiterea averii sale vreunui scop de binefacere. Rămase să beneficieze de rodul agoniselei sale soţia sa Măria, care — în lipsă de copii — la rândul ei s'a achitat în mod impresionant de datoria, ce credea că o are faţă de obşte, în urma poziţei sociale, pe care o avuse defunctul ei consorte." |
Versiunea curentă din 18 august 2025 17:32
Ilie Curescu (n. 13 August 1838, Domașnia / Domașnea - )
Biografie[modificare]
- Capul familiei Curescu, Ilie Curescu, fost profesor pe vremea graniţei militare la „şcoala matematică" de aici, apoi ofiţer pensionar, se înscăunase în funcţiunea de preşedinte al Comunităţii de Avere, ca urmaş al vrednicului general Traian Doda
Studii[modificare]
- a absolvit școlile elementare și normale prescrise pentru tinerii din confiniul militar
- Instititul militar din Caransebeș, așa numita școală regimentală
- apoi a urmat cursurile Institutului militar din Wiener-Neustadt (Militar-lehrer-Institut)
Cariera[modificare]
- 1855 asentat
- 1856 caporal
- 1863 cadet sergent (Cadet-Feldwebel), ca profesor la școala militară din Caransebeș
- 1866 a fost înaintat la gradul de ofițer și comandant al școlii militare din Caransebeș
- 1872 a fost transferat la regimentul de infanterie Nr. 31
- 1873 este pensionat la cerere
Viața familială[modificare]
- căsătorit cu Maria Curescu, născută Stoclin
- "Decedând Ilie Curescu n'a lăsat nici o dispo ziţie pentru transmiterea averii sale vreunui scop de binefacere. Rămase să beneficieze de rodul agoniselei sale soţia sa Măria, care — în lipsă de copii — la rândul ei s'a achitat în mod impresionant de datoria, ce credea că o are faţă de obşte, în urma poziţei sociale, pe care o avuse defunctul ei consorte."





