Laurian Maior

Laurian Maior alternativ scris și ca Laurian Maier (n. 1875 - d. 12 Ianuarie 1924) a fost un învățător român, luptător pentru derpturile identitare și naționale ale românilor din Transilvania. Activitatea sa ca învățător este strâns legată de localitățile Maiorești (Huduc în trecut) și Habic (Habgic, denumirea populară), ambele din județul Mureș.

Laurian Maior

Prigoana maghiara

• 1896 La 14 aprilie 1896 avea lor Procesul învățătorului Laurian Maior din Habgic / Habic /“șapte fagi” (La Tribunalul din Turda. Ziua judecății nu este indicată) Substratul acusei. A cântat „Doina lui Lucaciu". A fost condamnat la 4 luni temniță. Făcând apel, Tabla regească i-a redus pedeapsa la 2 luni. Curia a întărit această sentență. („Tribuna", 14/26 Aprilie 1896).

Delegat al Marii Uniri

• 1918 La 22 noiembrie 1918 la Maiorești a fost înființat Consiliul, preotul Nicolae Petruțiu - preotul satului fiind ales președinte, iar învățătorul Laurian Maier fiind ales comandantul gărzii. Doi din locuitorii Maioreștiului, George Panga și Ștefan Precup, au fost aleși membri supleanți ai Consiliului Național Român din cercul Reghinului. Fiorul patriotic se redeșteaptă în sufletele huducenilor și în preajma Marii Uniri. Huducul, reprezentând și Morăreniul, a trimis 3 oameni la adunarea de la Alba Iulia: învățătorul satului Laurian Maier și țăranii satului George Panga și Ștefan Precup.

•