Toma Şorban
Versiunea din 7 iulie 2025 14:31, autor: WikiGlasul (discuție | contribuții)
Toma Şorban (n. 7 iulie 1805, Nyiradony, în Ungaria-1881) născut la Nyiradony, în Ungaria, numit arhidiacon al părţilor sătmărene la 1857 (arhidiaconul Careilor), remarcându-se ca un neobosit promotor al programului cultural şi politic al românilor sătmăreni
Biografie
- n. 1805 la Nyiradony, în Ungaria
- d. 1881
- Nume alternativ (Thoma Sorban)
Studii
- a absolvit teologia la Ungvar
Carieră
- 1825-1829 a fost notar la Hurezu Mare
- 1829-1833 la 1 august 1829 a fost hirotonit , funcţionând în parohia Hurezu Mare până în 1833
- 1830-1831 a asigurat interimatul şi în parohia vecină, Racova
- 1833 Din martie 1833, timp de 12 ani a fost paroh la Tiream
- 1845 Din noiembrie 1845 trece ca paroh la Carei, fiind multă vreme arhidiacon al părţilor sătmărene.
- 1857 a fost numit arhidiacon al părţilor sătmărene la 1857
- arhidiaconul Careilor
Activismul identitar
- S-a remarcat ca unul dintre primii membri sătmăreni ai ASTRA
- membru al Asociaţiei Naţionale în Arad pentru cultura poporului român
- A iniţiat numeroase acţiuni de ajutorare a studenţilor români de la Academia de Drept din Oradea.
- A sprijinit emanciparea şcolară a românilor sătmăreni. S-a numărat printre semnatarii protestului adresat de intelectualitatea sătmăreană comitetului suprem în ceea ce priveşte reprezentarea proporţională a românilor în cadrul organelor comitatense.
- 1869 la 23 noiembrie 1869, Ciriac Barbul din Lipău propune lui Toma Şorban, arhidiaconul părţilor sătmărene, organizarea unei conferinţe comitatense româneşti, care să analizeze situaţia invăţămîntului confesional românesc, deoarece Legea XXXVIII/1868 a instrucţiunii publice are ca scop introducerea obligatorie a limbii maghiare în şcolile româneşti, fapt ce ar „periclita naţionalitatea noastră". Aceeaşi idee o regăsim şi în adresa lui George Maniu, protopopul de Seim, către Toma Şorban, din l decembrie 1869, pentru organizarea unei conferinţe şcolare comitatense, fiindcă „şcoala este inima naţionalităţii noastre"
- 1872 la sfârşitul lunii aprilie, a fost prezent la Adunarea de la Satu Mare a Societăţii pentru fond de teatru român în Ardeal. A fost asesor consistorial, inspector al şcolilor vernaculare, preot jubiliar.





