Andrei Ghidiu
Andrei Ghidiu (n. 15 ianuarie 1849, Deda, Azi Jud. Mureș - d. 2 noiembrie 1937, Caransebeș) a fost profesor, teolog, istoric, om politic și un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.
Biografie[modificare]
- n. 15 ianuarie 1849, Deda, Azi Jud. Mureș
- d. 2 noiembrie 1937, Caransebeș
- A fost fiul lui Teodor și al Cătălinei.
Educație[modificare]
- scoala primară a urmat-o în localitatea natală
- a continuat scoala la Reghin
- apoi se înscrie la Gimnaziul românesc din Blaj.
- După absolvire urmează Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu, pe care îl absolvă la 1873
- Își desăvârșește pregătirea la universitățile din Viena și Leipzig (1874-1878).
Cariera[modificare]
- profesor de teologie la Seminarul din Caransebeș din 1 septembrie 1880, fiind și hirotonit.
- A predat pedagogie, catehetică, omiletica, drept public și privat, liturgică.
- În ianuarie 1883 este nevoit să renunțe la catedră fiind numit protopop al Oraviței, de unde va fi transferat în 1888 pe aceeași funcție în protopopiatul Caransebeș.
- Este ales președinte al Despărțământului Caransebeș al ASTREI (1899), dar se implică în organizarea și activitatea unor forme asociative locale: Societatea română de cultură și muzică din Caransebeș, reuniunile de femei și învățător
- datorită prestigiului câștigat în rândul cărășenilor, a făcut parte și din structurile de conducere comitatense ale PNR, fiind delegat la conferințele naționale
