Ilariu Dobridor
Ilariu Dobridor a fost un poet, ziarist și filosof român. (N. 31 oct. 1908, Dobridor, Dolj - m. ian. 1968, Bucureşti.)
Biografie[modificare]
- S-a născut la 31 Octombrie 1908 ( alte surse 1 noiembrie 1909) în Dobridor, un sat în comuna Moțăței din județul Dolj, Oltenia, într-o familie de țărani
- Ilariu Dobridor este pseudonimul literar pentru Constantin Iliescu Cioroianu
- fiu de țărani, tatăl, Florea Cioroianu, ştia o brumă de carte, pe cînd mama, Maria, era analfabetă
Educație[modificare]
- A făcut clasele elementare în satul natal, avîndu-l ca prim dascăl pe învăţătorul Ioachim Negriţescu
- Liceul Militar din Craiova
- Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti ( Licenţiat în litere şi filosofie Bucureşti).
Carieră[modificare]
- a debutat în revista Ramuri (Craiova) în anul 1928
- gazetar la Dreptatea, Ţărănismul şi Curentul
- colaborator la Gândirea, Bilete de papagal, Viaţa Românească, Adevărul, Datina, Pleiada, Familia, Azi, Secolul, Orizonturi noi, Gând românesc, Adevărul
Cărți scrise[modificare]
- Versuri, (Craiova, 1934);
- Problema tineretului (1936);
- Vocile singurătăţii (1937);
- Organizarea minciunii (1937);
- Dogmendekadenz (1941);
- Oameni ridicaţi din ţărănime (1944).