Romanitatea Transnistriana

Limita estica a Europei o reprezinta Bugul, spunea la un moment dat Mircea Eliade; aici se termina alternantele deal-vale caracteristice peisajului european si tot aici incepe pustietatea plata a stepei. Insa putini dintre romani mai stiu acum ca destinul a hotarat ca unii romani sa treaca de aceasta limita a Bugului, uneori chiar pana si dincolo de Odesa ajungand chiar si in Crimeea.

Astazi, in Romania, civilizatia de dincolo de Bug a romanilor este cvasi-necunoscuta. Se mai deplaseaza din cand in cand cate o echipa de televiziune sau jurnalisti in cautare de povesti inedite, prezentandu-i pe romanii pierduti printre straini ca pe niste curiozitati moderne.

Romanitatea Transnistriana

Pana si numele de “transnistrieni”, inventat dintr-o comoditate intelectuala in perioada interbelica, este un termen fara nici o conotatie etnica, iar denumirea de “Transnistria” acordata acelei regiuni nu defineste cu destula claritate teritoriul dintre Nistru si Bug.

Din cronicile slave aflam ca valahii se aflau cu siguranta in Transnistria inca din secolul al XV-lea. Cel putin asa ne indreptateste sa credem afirmatiile conform carora “Valacchi” erau prezenti in acest secol in Crimeea, un teritoriu cu mult mai indepartat de tara lor de origine. Incepand cu secolul XVI avem si dovezi precise de asezari romanesti in Transnistria.

S-a intamplat nu numai o data ca din cauza diferitelor imprejurari, moldovenii sa se refugieze pe aceste teritorii temporar, sau chiar sa ramana aici pentru totdeauna.

 

Romanii erau de mult timp singurii “aborigeni” ai sudului teritoriului nistro-bujan. Numai tatarii concurau cu ei, dar din cauza temperamentului tatarasc nomadic, acestia nu se asezau statornic pe acest pamant.

Romanii au luat parte considerabila la crearea orasului Odesa de la Marea Neagra. In secolul al XVIII-lea, Hadjibei era un simplu sat tatarasc. Cu toate acestea in el era o populatie moldoveneasca: mahalaua orasului, Moldovanca, exista inainte de cucerirea lui Hadjibei de catre rusi. Se cunoaste de asemenea din istorie ca cetatea, pe care o atacau apoi rusii, era construita de valahi.

Traducatorul militar Constantin Ivanov, trimis de cazaci la tatari in 1764, intorcandu-se cu scrisori de raspuns raporteaza ca in directia Belgorod (Akkerman) la o departare de 60 de verste de Oceacov, la mare, se construieste o cetate, care este denumita Eni-Dunia, adica Lumea Noua. Inainte acolo era un sat si se numea Kudjabei ( Cocibei, Hadji-bei). Aceasta cetate a inceput sa fie construita incepand din primavara acestui an si o fac valahii, pentru care aduc piatra din stepa, de la rauri si din imprejurimi.

In anul 1769 imprejurimile lui Hadjibei au fost distruse si in 1774 a fost cucerit de catre rusi. Chiar si dupa cucerirea cetatii de catre rusi, romanii au continuat sa influenteze si sa contribuie la dezvoltarea orasului, fiind a doua comunitate de dupa rusi care au influentat din punct de vedere cultural viata orasului.

Sursa:

1) Fragmente din Antologia “Romanitatea Transnistriana“, Florin Rotaru, editura Semne, Bucuresti, 1996