Udrea si Basescu – se strange latul

Drepturile litigioase, cea mai mare fraudă din istoria României, au intrat într-un con de umbră. În noiembrie, românii şi-au concentrat energiile şi atenţia pe alegerea preşedintelui. Încet-încet, subiectul revine.

Unii dintre actorii principali declară despre zecile de milioane de euro plătite către Dorin Cocoş. Elena Udrea, speriată de moarte, se preface oţărîtă foc şi iese la televiziuni. Ne înfruntă pe toţi şi declară că nu ştia nimic de afacerile cucoşului său, că ea a divorţat şi cu asta basta. Nici dacă ar fi rămas cu o jerpelită de sacoşă, tot n-ar fi crezut-o nimeni, necum aşa, ca o regină plecată în exil cu camioanele şi cămilele încărcate de aur şi bogăţii. Alina Bica o ţine şi ea pe a ei.

Udrea si Basescu – se strange latul

Că a semnat fără să cunoască dosarul Stelu în toate detaliile sale. Parcă toată banda s-ar pregăti să îngroape tunul cel mai mare din două secole de afaceri necurate cu statul. La urma urmelor, şi afacerea Skoda (1933), şi vînzarea Petrom, şi privatizarea Sidex, şi furnizarea de curent ieftin către ALRO (dirijată cam de aceleaşi personaje), inclusiv privatizarea ALRO şi ALPROM (făcută de guvernul Adrian Năstase), toate la un loc nu par să însumeze banii dispăruţi prin această maşinărie banditească din ANRP.

Între două şi patru miliarde de euro au dispărut din buget prin învîrtirea drepturilor litigioase. Procedura a fost brevetată de Guvernul Tăriceanu (proiect Vlad Moisescu, pe care nimeni nu l-a cercetat încă) şi a fost perfecţionată de Guvernul Emil Boc. Toate afacerile cu droguri din ultimele decenii pălesc pe lîngă hoţia de la ANRP din timpul Guvernului Emil Boc. În timpul acestuia, afacerea drepturilor litigioase a ajuns la cote greu de imaginat în lumea europeană. Cred că şi marii gangsteri americani ar păli de invidie şi s-ar declara dulci şcoleri într-ale infracţiunii.

Cum s-a putut produce în ţara noastră o asemenea fraudă echivalentă cu valoarea unei autostrăzi Bucureşti-Braşov sau Bucureşti-Craiova? Nu ştia nimic preşedintele României de marea spargere de la ANPR? Prin cafenelele din Dorobanţi, toţi şmecherii de cartier colectau drepturi procesuale, căutau boieri scăpătaţi şi alergau pe la arhive pentru a găsi copii şi urme de acte de naştere. Se adunau la prînz pe la Ambiance, pe la Chocolate sau pe la Fratelli şi îşi frecau palmele povestind fericiţi de ultima lovitură dată cu drepturile litigioase. Nu ştia Traian Băsescu, tăticul tuturor afacerilor din Bucureşti? Nu aflase nimic SRI? Nu ştiau procurorii din DNA şi de la DIICOT despre această morişcă financiară de proporţii? Greu de crezut! Chiar imposibil, deşi astăzi toţi caută scuze şi se uită spre lună de parcă de pe ea ar fi coborît cu numai cîteva zile înainte.

La puţină vreme, după victoria din decembrie2004 a lui Traian Băsescu, o primă mare noutate a fost dispariţia grupului de interese Bittner-Petrache-Cocoş. Bittner a plecat în mare grabă din ţară şi avea să vîndă cele mai multe din agoniselile sale de pe vremea lui Adrian Năstase. Iar Dorin Cocoş s-a umflat în pene, spunînd gomos (mai ales după instalarea Coanei Joiţica la Cotroceni): – Acum eu sunt noul Petrache-Bittner!

Se spune că el ar fi preluat şi protecţia vămuitorilor de pe vremea guvernului Năstase. Ba, aceştia, pentru a fi lăsaţi în plata Domnului, au plătit un anume preţ al iertării. Cuplul Petrache-Bittner ar fi ieşit imediat cu un dar de supunere şi recunoaştere a noii puteri. Aşa a cedat noului Petrache-Bittner, adică lui Dorin Cocoş şi Elenei Udrea, nimic mai mult decît magazinul Titan din Capitală. Acesta fusese achiziţionat pe numele unuia Iacobescu şi, la comanda celor doi, a fost trecut pe numele lui Alin Cocoş, odrasla marilor năzbîtii şi prefăcut peste noapte în om de afaceri şi investitor. Alin Cocoş a preluat magazinul Titan, iar marele nabab al regimului Băsescu, colectorul de bani, recuperatorul de drepturi litigioase şi comisionarul de energie electrică a început restaurarea şi modernizarea magazinului Titan. Se spune că Cocoş a lucrat în cea mai mare parte numai cu bani cash. Nu primea din diverse afaceri decît sume cash (dosarul Afacerii Microsoft şi declaraţiile de martor din ancheta ANRP menţionează acest lucru) şi plătea la fel. Cocoş a cumpărat pe numele lui Alin Cocoş un magazin în centrul vechi, unde urmează să se instaleze magazinul H&M. Tot Dorin Cocoş a cumpărat cu numai 500.000 de euro (declaraţi) Hotelul Griviţa, care fusese scos la vînzare cu 3 milioane de euro. Şi în toate trei (adică în Titan, în centrul vechi şi în Hotelul Griviţa) a investit cam 20 de milioane de euro numai pentru restaurare şi modernizare. Şi cu bani plătiţi în cea mai mare parte în cash. Sigur că Elena Udrea nu ştia nimic. Nici SRI, adică nici Florian Coldea, şi nici Traian Băsescu n-au auzit nimic. Numai ciumpalacii din Dorobanţi rîdeau în pumni şi priveau cu admiraţie la ploaia de poşete, maşini, bijuterii şi săndăluţe căzută săptămînal pe capul Coanei Joiţica. Şi bîrfeau pe seama mersului avioanelor spre Dubai, unde românii noştri cărau banii cu geamantanele.

De bună seamă că nimeni n-a ştiut de terenul recuperat de la Circul Globus pentru Cocoş (care a dus la dispariţia Brînduşei Novac din PDL pentru simplul fapt că n-a fost de acord), n-a aflat nici de zecile de terenuri luate de Cocoş şi Udrea de la RAPPS pe numele unor băieţi împinşi la înaintare, gen Stelian Gheorghe, Alexandru Faur şi încă mulţi alţii. Cum să afle SRI de terenul din Floreasca şi de creditul de la BRD? S-au înroşit ziarele şi televizoarele de cît au tocat subiectul şi instituţiile statului n-au aflat şi n-au investigat creditul coanei Joiţica? Toate erau operaţiuni ale lui Dorin Cocoş pe numele Elenei Udrea, care, biata şi nevinovata de ea, încremenită cu gîndul la preşedintele ei, nu a aflat nimic. Nici măcar că trecerea creditului său de 3.000.000 de euro pe numele amărîtului de vînzător Alexandru Faur era tot o operaţiune a lui Dorin Cocoş făcută în numele Elenei Udrea!

Cum de a pierdut Serviciul Român de Informaţii ocazia de a-şi arăta abilitatea şi promptitudinea trecînd pe lîngă asemenea afaceri uriaşe? Nu a aflat nimic, nu a raportat nimeni sau toate s-au oprit la Florian Coldea şi la George Maior pentru a nu-l deranja pe Traian Băsescu? Unii ofiţeri spun că, dimpotrivă, Daniel Moldoveanu, pus şi el pe afaceri din chiar inima Cotrocenilor, ar fi blocat totul nu pentru a-l calma pe preşedinte, ci pentru a nu-l implica în tărăboiul ce avea să vină. Şi pentru a nu-l face responsabil de un mecanism pe care chiar el l-a inventat în mare măsură.

Nevinovatul nostru preşedinte, în ciuda eforturilor de a ieşi ca de la Nufărul din aceste operaţiuni dubioase, pare a fi la baza lor. Ca în cazul moşiei de la Nana, al casei din Mihăileanu sau al afacerilor cu energie ieftină. Şi la împărţirea asfaltărilor, şi a afacerilor cu energie, şi la recuperarea de proprietăţi, şi la restituiri. Traian Băsescu a ştiut de toate (”ştie, mă, ştie, cum să nu ştie”), inclusiv de afacerile fratelui său cu ţiganii de la Slatina. A lăsat impresia că Elena Udrea este mandatara sa deplină. Şi tot ce a recomandat sau susţinut Coana Joiţica a devenit obligatoriu şi s-a îndeplinit. Oameni numiţi în funcţii, decizii, proiecte, aprobări. Totul trecea pe la Dorin Cocoş în materie de afaceri şi primea binecuvîntarea politică a Elenei Udrea, binecuvîntare egală cu aprobarea lui Traian Băsescu. Şi începea să funcţioneze. Aşa a ajuns Stelian Gheorghe să recupereze valori de peste 200 de milioane de euro. Aşa a ajuns faimosul Stelu să scoată 50 de milioane de euro cash din bancă, fără ca SRI, BNR şi Oficiul pentru Spălarea Banilor să se sesizeze, asta în ciuda faptului că există semne că tustrele instituţiile au fost informate. N-au aflat ele nimic nici despre operaţiunile lui Sorin Blejnar şi Codruţ Marta? Sau în interiorul lor a funcţionat o operaţiune de protecţie? Un zid de protecţie care să apere toate afacerile din regimul Boc-Băsescu de curiozitatea instituţiilor importante (mă refer la cele amintite mai sus) nu putea fi ridicat fără binecuvîntarea lui Traian Băsescu. Şi de la acestea, pe cale de consecinţă, fără beneficii uriaşe pentru acesta. Vrea cineva să spună că Parchetul General a decis preluarea dosarului Băsescu-Bercea Mondial de la procurorul Iacobescu aşa, de simpatie? Şi că nimeni nu a declanşat o cercetare pe seama acestui abuz petrecut în interiorul Ministerului Public? S-o creadă mutul lovit de toate celelalte infirmităţi şi care nu poate recunoaşte nici mîna lui Traian Băsescu, nici a serviciilor secrete, nici a Parchetelor înfeudate pînă în gît.

De ce amărîtul de Alexandru Faur, cel care a semnat hîrtiile de preluare de la BRD a creditului luat de Elena Udrea, nu este chemat şi el să spună povestea tuturor proprietăţilor de pe numele său, ca şi Stelian Gheorge, Dinu Pescariu sau Remus Truică (toţi trei au cooperat cu organele de cercetare penală)? De ce toate aceste afaceri nebune, locate mai ales în sectorul 2, cel primărit de Neculai Onţanu, nu-l aduc la dat cu subsemnatul şi pe generalul cu patru stele, cel care este mai degrabă doctor în afaceri imobiliare decît sergent pîrlit într-ale armatei?

Înainte de descifrarea afacerilor de la ANRP mai trebuie adăugat un lucru. În vremea regimului Boc-Băsescu, nici un ”centru de afaceri” pe seama banilor publici nu a funcţionat fără protecţia maximă. Şi în tradingul de energie, şi la asfaltări, şi la restituiri, şi la convertirea în bani a drepturilor litigioase.

Comportamentul de tip mafiot a dat tonul în toate marile afaceri ale acestei perioade încă nedecontate în care încă nu s-a făcut nici un pic de lumină.

După graba cu care unii vînează muştele de pe pereţi şi după felul în care sunt chemaţi la Parchet tot felul de sforari şi de beneficiari, lucrurile sunt încă departe de clarificare. Cea mai mare afacere de corupţie din istoria României nu se lasă dezlegată cu una cu două.

Sursa: