In cele de mai jos am sa va expun un extras din lucrarea Aprilie 1964. Primavara de la Bucuresti. Cum s-a adoptat “Declaratia de Independenta a Romaniei?” scrisa de catre Florian Banu, Liviu Taranu si publicata la Editura Enciclopedica.
Cartea trateaza perioada de sfarsit a lui Gheorghiu-Dej, cu plenara din 1964 a PMR, cea in care s-a identificat si definit in mod clar o politica romaneasca distincta de cea sovietica, pe criterii nationaliste. Este perioada de dupa cea in care comunistii romanii, profitand de perioada antisemita a politicilor lui Stalin, au indepartat din functiile principale agentii veniti de la Moscova. Documentul prezinta o importanta deosebita pentru cunoasterea modului de a gandi a celor care conduceau Romania acelor vremuri, dar si elementele care au stat la baza dizidentei Romaniei in spatiul sovietic.
Gheorghiu-Dej despre Basarabia(facem plebiscit dar aduceti romanii din Asia) si Ardeal(radeti in fata celor care va spun ca Ardealul e Unguresc)
Reactia lui Gheorghiu-Dej este una imediata: “Ca sunt oameni in Romania si nu pot sa spun cati sa fie, mai multi sau mai putini, si chiar istorici se gandesc la lucrul acesta, la Basarabia in fel si chip, nu putem sa le bagam pumnul in gura si sa scoatem cu clestele afara lucrul acesta?!”
Drept replica Hruschiov o arunca: atunci sa facem plebiscit, sa vedem ce spune lumea.
“Dar ce populatie aveti acolo, intreba ulterior Gheorghiu-Dej. Unde este populatia care a trait in anii cutare si cutare? Stiti unde este? Este in Asia… Apoi, daca e asa, trebuie sa fie adusa populatia de acolo, daca dumneavoastra v-ati gandit la plebiscit… aduceti populatia pe care a-ti izgonit-o de acolo si sa faceti cu o comisie imparteala si sa vedem cum o sa iasa…” “Insa fara trupe”, avea sa completeze Emil Bodnaras.
In timpul plenarei are loc si o discutie legata de Transilvania:
“Tov. Mihail Rosianu: Pe urma este o tendinta de a se crea o opinie in aceasta privinta, pentru ca ne vorbesc de aceste probleme diplomati, diferiti diplomati straini. Ce este Ardealul? Si capitalistii ne spun si din prieteni si daca le raspunzi despre ce este vorba, pai asa vorbesc: am discutat cu tovarasii maghiari si ei pun aceasta problema.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce nu le-au raspuns. Sa razi. Eu asa am rugat sa ti se transmita. Cand vin si vorbesc despre lucruri din acestea, sa-l asculti, sa nu-ti bagi degetele in urechi si dupa aceea sa te pui pe ras si sa razi pana nu mai poti.
Tov. Mihail Rosianu: Aceasta indicatie o au tovarasii nostri de la ambasada.
Tov. Gheorghiu-Dej: Acesta sa fie raspunsul. Nici nu merita sa faci discutii pentru ca probabil ca acele cercuri care vor sa pescuiasca in apa tulbure, sa foloseasca din nou marul discordiei, isi imagineaza ca ar mai putea avea loc un dictat precum cel de la Viena! Atunci a fost Hitler, Mussolini, au putut sa impuna. Astazi si eu as vrea sa cunosc un nou Hitler si un nou Mussolini care ar putea sa impuna un astfel de dictat Romaniei. Asa ceva nu va fi posibil. Inainte de toate cei care vorbesc despre lucrurile acestea niciodata nu au in vedere cine locuieste in Transilvania. Asa ca nu trebuie sa ne mahnim , nu trebuie sa ne suparam, macar atata trebuie sa le lasam, dreptul acestora de a discuta, de a exprima dorinte, pareri, sa-i ascultam frumusel si pe urma sa pornim la ras si sa radem pana nu mai putem. Sa le dam si o tuica, o tuica romaneasca si sa le multumim, mai poftiti pe la noi. Probabil asta si cauta cei care vin la tine. Acei prieteni care vin pe la tine sunt trimisi special sa te zgandere, sa-i zgandire si pe ceilalti, stiind ca voi o sa scrieti acasa. Asa cum incepeti voi sa saltati si sa va miscati, cred ca o sa ne miscam si noi dincoace dupa informatiile care le primim, ori pe noi nu ne misca asa. Ei cauta dinadins lucrul acela, doar, doar, cineva s-o formaliza si o incerca sa faca observatii. Ia, uitati-va, de ce nu puneti la punct pe nationistii, pe sovinii, pe revizionistii cunoscuti, in aceasta privinta de ce nu luati atitudine? Ce rost are oare sa facem treaba asta? N-o sa dam lectii la nimeni, fiecare ce-si pregateste aceia sa si manance.
Asa sa le raspunzi, tov. Rosianu. Sa asculti; sa asculti nu strica, insa sa nu te angajezi in discutii pentru ca tocmai aceasta isi doresc. Nici presa noastra nu trebuie.”
Poate va intrebati de ce am scris cele de mai sus. Ele reflecta inca odata ca, dupa retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Romaniei, tendinta a fost de revenire la ideologia de baza a statului roman si care se refera la unitatea administrativa care sa cuprinda toate teritoriile locuite majoritar de romani si care sa foloseasca resursele in slujba neamului romanesc.
Apoi insist pe faptul ca sub ocupatia sovietica a fost realizat cel mai mare genocid impotriva neamului romanesc. Asasinarea intelectualitatii culturale, academice si politice interbelice s-a facut de catre agentii veniti de la Moscova si nu de catre romani. Binenteles ca s-au gasit si printre noi suficienti care sa se vanda pentru bunastare sau din alte motive, dar nu vorbim de o regula. Istoricii, mai mult de frica de a iesi din tiparele impuse dupa decembrie 1989, refuza sa faca o distinctie clara in interiorul comunismului, va mai mult, refuza sa comunice public despre faptul ca adevaratii ucigasi de dupa 1944 au fost oamenii Moscovei si nu romanii. O natiune se defineste prin lideri, ori liderii au fost cei asasinati. Deci nu putem vorbi ca romanii au avut o politica anti-romani.
Basarabia reprezinta o constanta a politicii noastre externe, dusa chiar si in perioadele noastre cele mai grele.
Politica recomandata de Gheorghiu-Dej cu privire la Ardeal de asemenea nu era una noua. Ea s-a aplicat si in perioada interbelica si se aplica si astazi. Recomandarea este de evitare a discutiilor pe acest subiect deoarece nu aduc aport pozitiv si chiar asta si-ar dori unii: o puternica mediatizare. De altfel e un lucru firesc, mai ales cand nu ai motive sa te disculpi.
A existat o tendinta a comunistilor si a lui Gheorghiu-Dej de a sublinia ca revenirea Ardealului li se datoreaza, ca ei au adus Transilvania inapoi. Lucrurile sunt departe insa de a fi asa. Stalin dinainte de retragerea armatei romane din alianta anti-sovietica, isi propusese sa nu lase Ardealul la Unguri. Continua luptei maghiarilor pana la ocupatia definitiva a reprezentat un argument in plus. Pe de cealalta parte, ca si in 1918, armata romana a fost impinsa de generali pana la Budapesta in mod intentionat, pentru a nu lasa cale de negociere. Stalin prefera sa aiba pe romani mai aproape, sa le ofere o justificare pentru a-si impune un regim favorabil, decat sa mentina permanent posibilitatea unui conflict militar in interiorul spatiului comunist.
Sursa:
[1] luleamariusdorin.ro