Moldova și Muntenia, loc de refugiu pentru secuii vânați de unguri!

GESTA SICULORUM de Adrian Hamzea
Urgia de la Siculeni
Drama secuilor casapiti de maghiari la Siculeni!

La cîţiva kilometri nord de Miercurea Ciuc, în comuna Siculeni (Madefalvi) se află un monument funerar din piatră, în formă piramidală, înălţat dea­supra unei uriaşe gropi comune. Pe placa de mar­moră montată în partea superioară a piramidei se pot citi următoarele:

„SICVULICIDIVM. “ “Ridicatu-s-a din recunoştinţa pioasă a posterităţii! in memoria sutelor de martiri secui care au pierit întru apăra­rea libertăţilor strămoşeşti , măcelăriţi de câtre ar­mata imperiala in zorii zilei de 1 ianuarie 1764, în comuna Sicuieni cu prilejul organizării regimente­lor grănicereşti”.

Moldova și Muntenia, loc de refugiu pentru secuii vânați de unguri!

Să deschidem, aşadar, o fereastră către lunile care au premers fatalele zori ce au rămas în amin­tirea poporului – ca şi in Istoriografie – sub de­numirea de: „Urgia de la Siculeni” („Madefalvi veszedelem”).

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApp pentru a primi postările noastre și acolo.


libris.ro

Incurajat de unele „succese” pe care le înregis­trase la începutul campaniei de conscriere a româ­nilor din Valea Rodnei (am văzut cu ce mijloace), generalul baron von Buccow, secondat de o echipă de „aleşi” conscriptori (baronul Iozsika Imre, baro­nul Bornemissza Pal, col. Mano Caratto, generalul baron Ziskovic Iosef, conţii Lazar Ianos şi Bethlen Miklos) purced harnic la “patriotica-i truda” şi în scaunele se­cuieşti.

In prima perioadă a conscrierii, şi secuii, aseme­nea românilor, se arată ispitiţi să intre în regimen­tele grănicereşti. (Iniţial, Viena preconiza crearea a 18 regimente, alcătuite din români şi secui).Este locul să reamintim faptul că secuimea, ostă­şime din tată-n fiu, beneficiase din vechime de o seamă de înlesniri — serviciul militar sub steagurile monarhului îi adusese nu numai scutire de dări, ci şi supremul privilegiu al tuturor timpurilor, statutul de oameni liberi!

Generaţii după generaţii, se­cuii şi-au dovedit mandria de… supus austriac — dacă ne este îngăduit a ne exprima astfel – devenind un element de per­manentă frondă împotriva latifundiarilor maghiari, ca şi a coroanei Sfîntului Ştefan. După nenumărate răzvrătiri, lupte înverşunate şi restrişti — de pildă la războaiele kuruţeşti – la care au participat cu încrîncenare apropiată si haiducii români — fuseseră tot de atîtea ori supuşi unor valuri de necruţătoare represiuni şi discriminări maghiare.

In cele din urmă, pe cei mai mulţi dintre ei i-au rearuncat în „status”-ul subuman al io­bagiei, desi erau oameni liberi ai Imperiului! Elanului şi speranţelor care s-au născut în pri­ma perioadă a conflictelor dintre recrutori şi viitorii grăniceri, le iau locul rezerva, decep­ţia şi, treptat, ostilitatea, rezistenţa secuilor ameninţînd să devină exploziva.Ei află, printre altele, că vor fi comandaţi de ofiţeri streini şi că vor avea da­toria să lupte şi în afara frontierelor transilvane, fapt ce traduce răspicat opoziţia lor în sfidarea:

„Nu vrem sa avem, de-acum înainte, doi stâpîni, pe latifundiar maghiar şi pe ofiţerul austriac”, (conf. Carol Gollner, op. cit., p. 48—49).

Oficialităţile guberniale descoperă nu numai că în scaunele secuieşti se petrece un fel de ciudată vînzoleală — adunări, întîlniri discrete — dar că se strîng si contactele dintre secui şi români.

„Secuii tratează şi corespondează cu românii, vrand să-i nimicească pe feudali”, rapor­tează Curţii imperiale contele Paul Haller. (conf, „Bajthay lósef Antal”, de Miskolczy Janos, Budapest, 1914, p. 339).

Se mai dezvăluie şi că un român pe nume Oprea, face agitaţie printre ţăranii secui, îndemnîndu-i să nu primească ori să arunce armele, (op. cit. p. 405). Autorităţile ripostează cu brutali­tate, comisiile de recrutare făcîndu-şi apariţia pre­tutindeni numai însoţite de forţă militară.

In scau­nul Gheorghieni, ţăranii care se opun sînt spînzuraţi fără multă vorbă. (conf. „Protocollum Sessionis”, Arhivele statului, Sibiu, p. 486). In jur de 6.000 de bărbaţi se ascund în păduri, pătimind din ce în ce mai mult de foame şi frig. Generalul Ziskovic Josef ia o măsură satanică: goneşte el din sate, în aceleaşi păduri, femeile şi copiii, le incendiază casele şl blochează orice cale de acces către fugari. Din scaunul Gheorghieni pleacă la „Gubernium” rela­tări alarmante: „ poporul va declanşa răscoala prin atacarea nobilimii!”, (conf. „Urgia de la Siculeni”, de dr. Ballo Istvan, p. 2 şi urm.).

La începutul lunii ianuarie 1764, fugarii din paduri reuşesc să coboare în Valea Oltului, îndreptîndu-se apoi către Siculeni, unde nu existau unităţi militare şi aveau posibilitatea să se hrănească . Comisiei instalată acum la Topliţa, i se ra­portează că numeroşi secui din scaunele Odorhei, Trei Scaune şi Caşin — înarmaţi — doresc şi în­cearcă să ajungă tot la Siculeni. (conf. „Transilva­nia”, de Benko Józseí -1883, vol. II, p. 554 şi urm.).

Mulţimea — ca la 5.000 de oameni! — istovită şi înfometată, ajunge la Siculeni, încercînd acolo, să trateze cu Comisia. Secuiul Csorja Janos, un avocat din Trei Scaune, redactează scrisori, petiţii şi răspun­suri, solicitînd deocamdată ca mulţimii de secui să i se per­mită odihna în ziua de Bobotează.

Dar, uzînd de tertipul unui ultimatum care urma să expire în cursul zilei de 7 ianuarie, generalul Ziskovic ordonă încă în 6 ianuarie ca trupele să se pregătească pentru a lovi. In timpul nopţii, un regiment de infanterie, cîteva escadroane de husari şi altele de cuirasieri, ca şî o baterie de arti­lerie, împresoară comuna osîndită. Operaţiunea e condusă de vicecolonelul Caratto.

La ora 3 din zori, primul obuz (surprinzător de bi­ne ţintit!) sparge un cuptor, apoi zidul casei şi ni­mereşte sub patul în care dormea avocatul Csorja (din clipa aceea nu s-a mai ştîut nimic de el). Ca­nonada continuă cu furie, proiectilele izbind casă după casă. Sute şi sute de oameni, năuciţi de groa­ză — fără a pricepe ce se întîmplă — încearcă să-şi afle scăparea dînd buzna pe uliţele satului. Dar acolo îi aşteaptă carabinele şi săbiile călă­reţilor, gloanţele infanteriei imperiale… Nefericiţii cad pîlcuri, pilcuri. Cîteva sute de disperaţi îşi cau­tă salvarea dincolo de Olt. Gheaţa rîului se rupe, deschizîndu-le mormîntul. Măcelul odată isprăvit, co­munei i se dă foc.

Din marginea Topliţeî, situată ia numai cîţiva ki­lometri, comisia ucigaşă ascultă satisfăcută bubui­tul tunurilor şi pocnetul puştilor. Dînd măsura ci­nismului său, contele Lazar i se adresează „spiri­tual ” baronului Zfskovic: “…de cate ori se ridica o nouă vîlvătaie, mi se pare că se aprinde un altar în flăcările căruia poporul răzvrătit se curăţa de păcate” ! Vorbe „de duh” pe care el însuşi i le re­latează în scris, la 1 februarie, prietenului său, episcopul baron Bajthay. (conf. „Transilvania”, de Benko lozsef, vol. II, pag. 552), Şi cu acelaşi cinism dublat de slugărnicie — sugerînd că măcelul n-a fost decît o sancţiune meritată de plebe -— îi va propune tot înaltului prelat următorul epitaf (care e şi un chronosticon):

Castlgata seDItIO slCVLorVM Pedepsirea răsvrătirii secuilor (conf. „Istoria regimentelor secuieşti de graniţă”, de contele Teleki Domokos, p. 97 şi urm.).
Un supravieţuitor anonim compune insa un alt chro­nosticon si acesta intrat in istorie: SICVLICIDIVM (Uciderea secuilor) (conf. dr. Endes Miklos, op. cit. p. 210)

Poate pentru a-l supralicita pe comparsul său în­tru genocid, baronul Ziskovic Josef va declara peste cîtva timp :

„Acestei naţiuni secuieşti, spre a râmîne să­nătoasa, trebuie sa î se lase sînge o data în fiecare secol ; In acest secol am făcut-o la Siculeni”, (conf. „Archiv” de M. K. von Heldendorf, 1879, vol. XV, p. 131).

„Pentru a înrola 8.000 de ostaşi, pot sacri­fica 2000 de oameni” ,va spune tot el cu alt prilej, ne informează Halmagy Istvan în „Jurnalul” său….Gubernium-ul cîştîgase partida, „Pacientul” era însănătoşit: i se mal luase încă o dată dijma de sînge! In secuime era acum linişte – marile dolii se poartă în tăcere. Conscrierea „voluntarilor” reîncepe.
Intr-un răstimp nesperat de scurt de către “guvernamentali “ se organizează două regimente de infanterie şi unul de husari.

Dar în această linişte — tunul nu mai bubuie ! — alte numeroase sate îşi pun nădej­dea într-un alt viitor, ale cărui spaţii se deschid dincolo de trecatorile Ghimeş, Oituz, Întorsura Bu­zăului — spre Moldova si Muntenia.
Nu mai insistăm asupra amănuntelor privitoare la acest episod — ele ar fi prea numeroase. Amin­tim numai faptul (deloc inedit!) că stăpînirea reia sarabanda graţierilor, făgăduielilor şi premiilor în galbeni grei pentru denunţarea „instigatorilor” — toate în zadar.

Unele „căpetenii” ajung în Mol­dova , evadînd din închisoarea de Ia Alba lulia.. Un comisar guvernamental, Lazar Imre, colindă noile aşezări ale secuilor dinspre Moldova, încercînd să ex­plice băjeniţilor natura şi avantajele graţierii ca şi ale întoarcerii în scaune.

Propriu-i frate, Lazar Istvan , care devenise vătaf de plai („vataf”, spune Szadeczky Lajos) — îl sfătuieşte bland să nu mai pome­nească de graţiere şi întoarcere, pentru că secuii nu vor să mai audă de aşa ceva şi… nici nu ştiu de glumă: Du-te frate si lasa-ne! (conf. Szadeczky Lajos, op. cit. p. 243—244).

Nu vom încheia mai înainte de a sublinia faptul că de la rapoartele oficiale ale Iui Caratto şi mai marilor săi, pînă la interpretările şi explicaţiile unor istorici, măcelul de la Siculeni este motivat,stupefiant , drept consecinţă a “provocărilor cu mîna armată şi atacu­lui secuilor”, îndreptat împotriva Imperialilor. Impe­riali care suferă următoarele „pierderi” : un cal în­junghiat mortal şî doi ostaşi uşor răniţi… Quod erat demonstrandum!
…Rapoartele mincinoase curg, biruitorii scriu istoria, iar secuii continuă să fugă an de an. Dar nu fuga în sine e ruşinoasă, ci direcţia în care fug. Or, secuii n-au avut de ce să se ruşineze !
*
*
*
Nota Redacției: Udemeriștii susțin că secuii sunt față de unguri cum sunt oltenii sau bănățenii față de ceilalți români… Minciuni pentru proști!

Secuii, așa cum arată și acest excelent studiu, când reușeau să scape cu viață din confruntările inegale cu armatele grofilor unguri, aveau o singură scăpare: fuga în Moldova sau în Muntenia! Dacă n-ar fi avut această „variantă” salvatoare, probabil că secuii ar fi dispărut din istorie.

Mă întreb dacă manualul de istorie „adevărată” care circulă în școlile din secuime prezintă (corect) drama secuilor sub cizma ungurească.
Așteptăm cu interes și alte studii ale domnului Adrian Hamzea.

Sursa:

[1] ioncoja.ro

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.


Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram Glasul.info, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri

Showing 1-8 of 13 Books

Istoria ilustrata a Transilvaniei

By: Ioan Bolovan, Ioan-Aurel Pop

O istorie generală a unei țări, a unei provincii sau a unei regiuni are obligația să recompună prezentul oamenilor care au trăit în trecut în funcție de rolul jucat de fiecare entitate, grupare, etnie, confesiune componentă. Dar, ca toate celelalte istorii, nici aceasta nu poate răspunde tuturor problemelor spinoase ale trecutului și prezentului Transilvaniei. Totuși, încearcă să explice, din perspectiva întregii

Ardealul. Tinuturile de pe Olt. Tinuturile de pe Mures

By: Silvestru Moldovan

Silvestru Moldovan face parte din acele generatii de romani ardeleni care stiau totul: vorbeau, citeau si scriau in romana, maghiara si germana, ceea ce le-a creat libertatea de a se misca in orice regiune a Principatului, de a sta de vorba cu oricine in limba aceluia si de a cunoaste cel putin trei culturi. Asemenea intelectuali au rasarit din pamantul

Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune romana din Ungaria

By: Silvestru Moldovan

Aceasta carte face parte din colectia Infoteca a editurii Scripta si reprezinta o reeditare dupa un secol a unui instrument lexicografic de baza pentru cultura romaneasca. Practic, este o imensa arhiva ordonata, care ofera informatie de prim interes in compartimente definitorii ale Transilvaniei istorice: populatie, asezaminte de cult, denumirea localitatilor in expresie romaneasca, maghiara si germana.

Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat

By: Corvin Lupu

Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat - Corvin Lupu

Oranki amintiri din captivitate

By: Dimitrie Bejan

Oranki amintiri din captivitate, ParinteleDimitrie Bejan

Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale

By: Tiberiu Tudor

Tratatul cu Ucraina. Istoria unei tradari nationale - Tiberiu Tudor

Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor

By: Gică Manole

Mihai Eminescu despre Unitatea Romanilor - Gica Manole

Scantei de peste veacuri

By: Dumitru Almas

Scantei de peste veacuri - Dumitru Almas
1 2


Drepturi de autor! Informaţiile publicate de glasul.info pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.


Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Next Post

Regiunea Cernăuți, între Kiev și București: mituri și realitate

lun ian. 12 , 2015
În contextul actual din Ucraina, se acordă o mare atenție regiunilor limitrofe  țărilor din imediata vecinătate, un motiv în plus în acest sens fiind nedorința a repeta aceeași experiență gravă și a ne trezi cu noi „vrăjmași” ai Patriei. Vânătoarea acestor dușmani ai țării a început cu mult timp în urmă și, […]
Razboi in Ucraina: Minoritatea romaneasca sub presiunea nationalismului ucrainean

Poate vă place și:

libris.ro