„Mica Unire”?

În ultimii ani tot mai mulți și-au însușit o gogoriță cu tâlc, introdusă nu întâmplător în cărțile de istorie, ba chiar și în manualele școlare. Potrivit acesteia, Unirea de la 24 Ianuarie 1859 nu ar mai fi decât ,,mica unire”, în timp ce la 1 Decembrie 1918 a fost ..Marea Unire”. Această manipulare a adevărului se înscrie pe linia unor manevre oculte exercitate asupra istoriei naționale.

Măreția voievozilor noștri și a  realizărilor lor este prezentată sumar în câteva rânduri, totul este împachetat în ambalajul lucios al europenismului, încât bietul cititor și sărmanul elev cu greu pot face distincție între ce e românesc și ce e străin.  Altădată istoria era ca o poveste frumoasă și captivantă, în care se înlănțuiau evenimentele în apariția și dezvoltarea lor firească, cronologică și elevul înțelegea legătura dintre cauză și efecte; astăzi este cu totul schimbat. Nici examenele la istorie nu se mai bazează pe relatarea evenimentelor, ci pe teste, pe alegerea și bifarea unor răspunsuri.

„Mica Unire”?

Unirea de la 1859 a devenit ,,unirea mică”, pentru ca să inducă în eroare și să se creadă că a fost un eveniment fără prea multă importanță, o ,,întâmplare istorică” oarecare. Cu cât sunt mai multe astfel de evenimente ,,mici”, nesemnificative, cu atât se crează impresia că Istoria României este clădită pe temelii improvizate și că are pereții de chirpici. Ca arate, mai bine admirăm istoria altora, care este plină de eroi și fapte mărețe, pline de strălucire, fiindcă la noi nu avem ce vedea și ce învăța.

Nimic mai fals. Unirea de la 24 Ianuarie 1859  nu a fost ,,unirea mică”. A fost Unirea Mare de la 1859, așa cum Unirea pe care a realizat-o Mihai Viteazul la 1600 a fost Unirea Mare de la 1600, alături de Unirea Mare de la 1 Decembrie 1918. Fiecare din aceste trei Mari Uniri ale provinciilor istorice românești au fost niște etape, niște momente, în care strămoșii noștri, prin lupte armate și diplomatice, profitând și de un context politic internațional prielnic, au realizat parțial sau în întregime visul de veacuri al Neamului: Unitatea. Nu  a fost vreuna dintre cele trei Uniri mai mică decât celelalte, ci toate au fost la fel de mari și importante pentru vremea lor. Atât s-a putut realiza la 1600, atât la 1859, atât la 1918. A face ierarhizări, măsurători, cântăriri în acest domeniu, este o eroare sau o rea intenție. Ar însemna să profanăm memoria celor care și-au dedicat viața acestui sfânt ideal al neamului.

Datoria noastră, a celor de  astăzi, este să păstrăm ceea ce au realizat înaintașii noștri, să reparăm, acolo unde s-a deteriorat, edificiul Unității Naționale și să clădim în sufletul copiilor și concetățenilor noștri bucuria de a fi români, de a fi urmașii celor ce au știut să găsească cele mai potrivite mijloace pentru a clădi o Istorie a Neamului Românesc, celor ce au știut să străbată prin veacuri ca popor, în ciuda marilor opreliști.

de Al. Stănciulescu-Bârda Ziarul Natiunea

EXPONATUL LUNII IANUARIE LA MUZEUL MUNICIPAL CÂMPULUNG MUSCEL-STEAGUL UNIRII

Unirea Ţării Româneşti şi a Moldovei din anul 1859 a fost în primul rând un deziderat al întregii societăţi româneşti din aceste două principate, de la micii comercianţi şi ţărani până la elita intelectuală, declanşatoare şi coordonatoare a revoluţiei de la 1848 în toate cele trei principate române.

În lupta pentru unire s-a implicat și districtul Muscel, prin deputații trimiși în Divanul ad-hoc al Țării Românești : Ștefan Golescu – postelnic, proprietar mare; Nicolae Rucăreanu – proprietar mare; Gheorghe Golescu – proprietar mic; Tică Ion – sătean; Dumitru Aricescu – deputat de oraș.

La 22 iunie 1861 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial spunând că “ steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinții și unde se vor naște copiii voștri. Steagul este simbolul devotamentului, credinței, ordinii și al disciplinei ce reprezintă oastea.”

Obiectul lunii ianuarie este Steagul Unirii trimis pentru districtul Muscel de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Acest exemplar original este dreptunghiular paralel cu hampa si partea inferioară în trei colţuri. Steagul Unirii are galon de aur cu franjuri, pe marginile laterale și inferioară şi alăturat acestora este brodat cu tricolorul.

Coroana princiară surmontează stemele Moldovei – capul de zimbru şi a Ţării Româneşti – vulturul cruciat conturat spre stânga, cu aripile in jos, pe fond roșu, galben, albastru. Între scuturi este cifrul DOMNES A(ALEXANDRU) I ( CUZA).

În partea inferioară este emblema heraldică a Muscelului și dedesubt anul 1860. De sus sunt prinse două panglici-galbenă și albastră, cu scris lipsă. Materialul utilizat pentru realizarea acestui steag este mătasea naturală cu fir de aur, tehnica de realizare fiind coasere, brodare, pictură.

Exponatul lunii ianuarie Steagul Unirii poate fi admirat în cadrul Secției de Istorie și Artă plastică a Muzeului Municipal Câmpulung Muscel, din strada Negru Vodă, nr. 119.

Surse:

[1] buciumul.ro[2] Muzeul Campulung Muscel