Dacia, prima mențiune tipărită

Știați că C. I. Karadja a publicat lucrări privind istoria veche a României, utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale:
*Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor, lucrare în limba germană, relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare, și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german”, Georg Stuchs din Nürnberg, din care existau doar două exemplare cunoscute și care descrie exact granițele țării pe care o intitulează „Dacia / Walachey”; este menționată de asemeni cetatea Kilia la gurile Dunării.
*Vechea Artă tipografică română face obiectul unei alte publicații a lui Karadja, începând cu Octoihul lui Macarie din 1493-94.

*Lucrarea despre edițiile din 1488 ale Cronicei lui Joannes de Thurócz publicată de Academia Română,

*Scrierile Papei Pius al II-lea (Eneas Sylvius Piccolomini) al cărui Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum este, în opinia lui Karadja, una din primele tipărituri care îi menționează pe români (Colonia (Köln), Arnoldus Therhoernen, 1472).

Dacia, prima mențiune tipărită

Cea mai veche mențiune a Daciei în tipar, care datează din 1454, este legată tot de numele lui Constantin I. Karadja, când identificată într-un incunabul tipărit la Mainz a fost prezentată în 1940 la Academia Română, în calitatea de consul general al României la Berlin (1931-1941), mai târziu fiind și șef al secției consulare în Ministerul Român de Externe (15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944).

Pentru conformitate, această referință a Daciei o puteți vizita accesând linkul următor, ce vă duce către biblioteca virtuală germană unde este copiată lucrarea și prezentată publicului larg:

http://daten.digitale-sammlungen.de/~db/0001/bsb00018195/images/index.html?id=00018195&fip=xsyztseayaeayaweayaqrseayaweaya&no=25&seite=9

Lucrarea “Eyn manung der cristenheit widder die durken” (“Un avertisment creştinilor, împotriva turcilor”), a fost tipărită la Mainz în data de 6 decembrie 1454.
La pagina opt a lucrării, Dacia (în germană “Dacien”), apare menționată și Dacia, alături de alte state ale vremurilor, Italia, Germania, etc..

Apariția tiparului în care foile de hârtie erau presate de blocuri de lemn în care fuseseră gravate textul și/sau ilustrațiile, a apărut pentru prima oară în China, și a fost folosită în Asia de Est cu mult timp înaintea lui Gutenberg. Până în secolele al XII-lea și al XIII-lea, numeroase biblioteci chineze conțineau zeci de mii de cărți tipărite.

Coreenii și chinezii cunoșteau tiparul cu litere mobile, dar din cauza complexității sistemului de scriere folosit, tiparul cu litere mobile nu a fost atât de utilizat ca în Europa Renașterii. Nu se știe dacă Gutenberg cunoștea aceste tehnici sau le-a reinventat independent.

Gutenberg a introdus în mod sigur metode eficiente pentru producerea în masă a cărților, ducând la o creștere masivă a numărului de texte scrise în Europa, în mare parte datorită popularității Bibliei lui Gutenberg, prima sa lucrare produsă în masă, începând cu 23 februarie 1455.

Gutenberg a început experimentele cu tipografia din metal după ce s-a mutat din orașul natal Mainz la Strasburg (pe atunci oraș german, astăzi în Franța), în jurul anului 1430.

Știind că tiparul cu blocuri de lemn implica mult timp și cheltuială, deoarece fiecare matriță, de mărimea unei pagini, trebuia gravată de mână separat și nu avea mare durabilitate, Gutenberg a tras concluzia că blocurile metalice puteau fi produse mult mai repede, prin combinarea unor matrițe mici și refolosibile pentru fiecare literă în parte.

După numai 14 ani de la apariția tiparniței de metal, apare și această primă referință a Daciei cunoscută până acum.
Sursă:

[1] www.academician.ro/wiki/353531/Constantin-Karadja/0/0/3 [2] www.academician.ro/article/wiki/353531/Constantin-Karadja/0 [3] ro.wikipedia.org/wiki/Johannes_Gutenberg

[4] Vatra Stră-Română‬

Sursa:

[1] thraxusares.wordpress.com