MASACRUL DE LA LUNCA – HOLOCAUST ROMÂNESC

S-au împlinit 75 de ani de la măcelul din apropierea localităţii Lunca, unde sute de români nevinovaţi au fost omorâţi de grănicerii regimului totalitar pe malul Prutului, apele căruia au fost înroşite de sângele celor ce au dorit doar să trăiască în libertate, iar acei ce au reuşit să se salveze şi familiile lor au fost duşi la munci silnice în Siberia, Karelia, pe malul lacului Onega, în Kazahstan etc. Însă această rană necicatrizată chiar şi după cele peste şapte decenii continuă să sângereze prin evocările urmaşilor ce nu-şi uită rudele care au fost secerate de focul ucigător al „fratelui mai mare” sau şi-au găsit sfârşitul pe meleaguri străine, urmaşii neştiind până acum unde li se odihnesc osemintele.

Comuna Mahala din actualul raion Noua Suliţă e considerată, pe bună dreptate, o localitate martiră, căci locuitorii harnici şi mândri ai acestui sat din apropierea străvechiului Cernăuţi nu s-au împăcat nicicând cu nedreptatea, asuprirea, tributul lor la altarul dragostei faţă de Neam şi de Ţară fiind evident şi în timpul tragediei din iarna anului 1941 din apropierea satului Lunca, actualmente raionul Herţa, când sute de mahaleni, neputând suporta fărădelegile noilor asupritori, au pornit în grupuri paşnice să treacă frontiera nouă, trasată de slugoii stalinişti, pentru a se reuni cu fraţii din România. Dorinţa de libertate a fost mai puternică decât chiar şi moartea.

Tradiţional, la începutul lunii februarie a fiecărui an, conducerea comunei Mahala, în persoana  primarului Elena Nandriş, în comun cu parohul  bisericii locale Gheorghe Moroz, protopop de Noua Suliţă, organizează, în cimitirul satului, unde au fost aduse osemintele consătenilor omorâţi la Lunca, comemorarea martirilor-eroi.

Cititi intreg articolul pe zorilebucovinei.com

Sursa: