Istoria unei trădări naţionale – Tratatul cu Ucraina
România trebuie să denunţe tratatul cu Ucraina
Motivaţie în cinci puncte
Trădare naţională sau nu, faptul este consumat pentru unii. Eu însă cred că lucrurile se pot îndrepta. Cu un minimum de curaj politic. Mai ales că, în textul documentului, se menţionează şi posibilitatea denunţării lui unilaterale. Iată şi motivele pentru care putem s-o facem:
1. Ucraina pretinde ape teritoriale în jurul Insulei Şerpilor, încercând să ajungă până aproape de gurile Dunării;
2. Ucraina a început să sape Canalul Bâstroe-Chilia, fără să informeze partea română;
3. Ucraina a violat frontiera României;
4. Ucraina încalcă drepturile românilor din regiunea Cernăuţi, Noua Suliţă, Herţa, sudul Basarabiei;
5. Ucraina refuză despăgubirea României pentru investiţiile făcute la Krivoi Rog.
Istoria unei tradari nationale – Tratatul cu Ucraina
Cartea ” Istoria unei trădări naţionale – Tratatul cu Ucraina” a fost scrisă între iulie 1997 – iulie 1999, imediat după semnarea tratatului cu Ucraina.
Cartea este în primul rând un rechizitoriu, amplu documentat juridic şi istoric, la adresa unui act de politică externă pe care o bună parte a românilor l-a considerat un act de trădare naţională: prin semnarea tratatului cu Ucraina, în 1997, România recunoaşte dreptul de succesiune al Republicii Ucraina asupra unor teritorii româneşti ocupate prin forţă de fosta Uniune Sovietică.
În al doilea rând, această carte este un act de restituire a istoriei. Sub acţiunea propagandei şi educaţiei antinaţionale, comunizantă până în 1989 şi globalizantă după 1989, generaţiile care au fost supuse acestui veritabil proces de spălare a creierului au pierdut conştiinţa apartenenţei teritoriilor de peste Prut la spaţiul etnic unitar românesc şi nu cunosc istoria desprinderii, relativ recente, a acestor teritorii din spaţiul statal românesc. Două capitole ale cărţii redau această istorie, începând cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în 1775 şi a Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812 şi terminând cu marea revoluţie naţională de la Chişinău din 1988 –1991.
„In 1997, pentru prima data de la constituirea Romaniei Mari, un guvern roman a cedat parti ale teritoriului national fara a fi amenintat cu agresiunea(ca in 1940), sau fara a se gasi sub presiunea ocupantului strain (ca in 1944 si 1947). Opinia publica romaneasca nu a perceput dimensiunea dramatica a evenimentului.
Cartea profesorului Tiberiu Tudor dezvaluie gravele erori savarsite de factorii decizionali ai tarii in desfasurarea negocierilor si in redactarea Tratatului, precum si de parlamentarii chemati sa-l ratifice.
Romanii trebuie sa cunoasca adevarul intr-o problema capitala, in care cenzura, manipularile, propaganda si presiunile exercitate de Putere au ocultat sensul real al negocierilor si al Tratatului.“ – Academician Florin Constantiniu
Surse:
[1] foaienationala.ro[2] melidonium.ro