Dacii din Kazahstan

Povestea romanilor din Kazahstan este una tragica, mulți dintre ei ajungand acolo ori din cauza masurilor de epurare etnica din timpul imperiului țarist ori fiind deportați dupa 1940, fie in calitate de civili sau prizonieri militari. Cert este ca in Kazahstan inca mai rezista o mica comunitate de romani, estimata dupa recensamantul din 1999 la circa 20.054 de persoane.

Majoritatea acestora provin din regiunile istorice romanesti Basarabia, Bucovina de Nord, Sudul Basarabiei si astazi traiesc dispersat in regiunile din nordul Kazahstanului, ceea ce face sa fie treptat asimilati de populatia locala.

Dacii din Kazahstan

Dupa cum se cunoaste, Pactul Ribbentrop-Molotov a avut consecinte tragice pentru populatia romaneasca din Basarabia, Bucovina de Nord, Tinutul Herta si sudul Basarabiei. Anexarea acestor provincii romanesti la URSS la 28 iunie 1940 a fost urmata de masuri represive si de deznationalizare a romanilor basarabeni si bucovineni de catre regimul stalinist – deportari in masa si trimiteri la munca fortata in Siberia si Kazahstan in anii 40-50 a zeci de mii de persoane, de unde unele nu s-au intors nici pana astazi.

Cel mai mare lagar de concentrare pentru prizonierii militari straini a fost Spassk nr. 99, infiintat in iulie 1941 pe structura Diviziunii Spassk a Karlag-ului NKVD, situat la 45 km de orasul Karaganda, pe teritoriul fostei Uzine de extractie a cuprului Spassk.

Pe tot timpul functionarii, prin acest lagar au trecut 66.160 de prizonieri (66.746 dupa alte date), dintre care: 29.777 au fost nemti, 22.225 japonezi, 1633 austrieci, 1208 polonezi, 1088 italieni, 1139 unguri, 195 finlandezi, etc. Din totalul exprimat mai sus, 6.740 de prizonieri au fost de nationalitate romana. La acestia se adauga un numar de peste o mie de prizonieri de alta nationalitate, care au luptat in Armata Romana, avand probabil cetatenia romana la acea vreme (evrei, ucraineni, armeni, moldoveni). In documentele lagarului, prizonierii de razboi straini au fost inregistrati pe nationalitati.

LINK VIDEO

Surse:

[1] foaienationala.ro [2] www.once.ro