Site icon

Sate de origine valaha in Austria

Trinţu Măran
Viena 17 Sept. 1995

Cercetător Istoric, cetăţean austriac de origine român

«În cursul anului curent 1995 în Austria a apărut o broşură intitulată „De 6 ori Austria, istorie şi situaţia actuală a grupurilor etnice”, a autorului Gerhard Baumgartner, cu un cuvânt însoţitor semnat de Dl Dr. Franz Vranitzky, cancear federal al Austriei. Broşura este volumul .I. din ediţia „Minorităţi”, editată de „Initiative Minderheiten” tipărită la editura „Drava”din Klagenfurt sub ISBN 3-85435-2395 şi cuprinde 182 de pagini.

Această lucrare se ocupă, aşa cum arată şi titlul, cu istoria şi situaţia actuală a celor 6 grupuri etnice din Austria, recunoscute ca minorităţi naţionale şi anume: Sloveni, Croaţi, Unguri, Roma şi Sinţi, Cehi şi Slovaci.

[info]Familii de boieri mari si mici din Valahia[/info]

Sate de origine valaha in Austria

Ca cetăţean austriac de origine română, deci interesat în probleme ale minorităţilor naţionale am studiat cu atenţie această lucrare şi în cadrul capitolului „Croaţii” la pagina 56 am găsit câteva fraze deosebit de interesante şi demne de a fi luate în considerare, pentru un studiu mai aprofundat. Redau în continuare aceste fraze traduse din Limba Germană în Limba Română, după cum urmează:

„Cei 30.000 de Croaţi, colonizaţi, în Burgenland, în secolul al 16-lea, au constituit atunci 30% din populaţia Landului. Cea mai mare parte a imigranţilor erau ţărani, dar printre ei se aflau şi preoţi, meseriaşi, negustori, mici nobili şi nobili. De un statut juridic special s’au bucurat Vlahi sau Valachi, dintre ei, cari au fost colonizaţi în 13 sate, în plasa Oberwart, în partea de sud a dealurilor Gunser Gebirge, cari vorbesc însă, azi, un dialect propriu.

Ei au avut de plătit dări mai puţine, au fost scutiţi de clacă şi au fost atraşi de către familiile de stăpâni ai pământului, Batthyany şi Erody, în servicii militare şi de poliţie. Spre deosebire de ceilalţi ţărani, ei s’au ocupar intensiv, până în secolul al 19-lea, cu păstoritul şi cu un comerţ înfloritor, cu vite şi lână, între Steiermark, Austria de jos, Ungaria şi Bosnia.”

Căutând sursele acestor enunţări, am găsit, în Biblioteca Naţională din Viena, două lucrări semnate de Sieffries Tornow şi anume:

„Originea Croaţilor Valahi din sudul Burgenlandului” apărută în anul 1971 la Berlin, ca volumul 39 al publicaţiilor secţiei pentru limbi şi literaturi slave a Institutului Europa răsăriteană, dela Universitatea liberă din Berlin, precum şi „Dicţionar al dialectului croat din Burgenland/cu subtitlul/ cu localităţi vahahe, ca volumul 15 al publicaţiilor din Balcanologie a aceluiaşi institut Europa răsăriteană a Universităţii libere din Berlin, publicată în anul 1989.

Întrucât această ultimă lucrare, are un caracter pur lingvistic prin analizarea dialectului propriu croat, vorbit de locuitorii satelor de origine valahă, din Burgenland, cari prin asimilarea lor, de către Croaţi, vorbesc acum un dialect croat propriu, eu redau în continuare doar texte din prima lucrare, care tratează originea croaţilor valahi, din Burgenland/Austria/după cum urmează:

„…Ca fiecare monografie a dialectelor slave şi această lucrare, are ca scop, să contribuie la lichidarea unei pete albe de pe harta limbilor slave. Cercetarea a fost urgent necesară, deoarece germanizarea celor circa 1400 de valahi, este în plină desfăşurare şi se va încheia, cu siguranţă, în câteva decenii. Pentru aceasta se încearcă, cu ajutorul ştiinţei filologice, să se răspundă la întrebarea nerezolvată, până în prezent, a patriei de origine a acestor strămutaţi…”

Eu nu mă voi ocupa aici de partea filologică ci doar de cea istorică, a problemei, care este de fapt esenţa lucrării, iar filologia doar mijlocul de a lămuri partea istorică.

…La capitolul „Limbă” valahii sunt prezentaţi ca şi când popoarele înrudite sau strămoşii lor sunt necunoscuţi, deoarece în limba vorbită de ei, vorbitorul nu face nici o deosebire între cuvintele de origine diferită, ca slavă, germană, maghiară, romanică sau turcă, întrucât o consideră limba lor valahă…

…Capitolul istoric este consacrat, mai ales la reconstituirea celor două etape premergătoare ale valahilor, cea slavă de sud-west şi cea străbun-valahă, dela începutul marii migraţiuni…

…La determinarea noţiunii de Valah să se folosească următoarele criterii:
-Valah este cel ce este numir aşa: Întrucât însă germanii şi maghiarii nu fac nici o deosebire între diferitele grupe de croaţi, trebue să ne limităm la cel ce este numit aşa de către croaţi.
-Valah este acela care este originar dintr’o localitate menţionată în documente istorice, drept localitate valahă.

Luând în considerare acestea, rezultă că următoarele 14 sate, sau părţi de sate, sunt valahe: Althodis, Weiden cu Parapatisch şi Ştefanshof, ober şi Unterpodgoria, Rumpersdorf, Podler, Allersdorf, Allersgraben cu Raurigel, Altschlaining, Mochmeierhof şi Spitzzicken, toate aşezate în plasa Oberwart. În prezent Stefanshof este părăsit, iar Altschlaining este complet german…

…Valahi locuesc la sud de dealurile Gunser-Berstein în partea de sud a Burgenlandului. Cu excepţia satului Spizzicken, toate satele valahe sunt aşezate inclusiv într’un triunghi echilateral de 2 pe 6 km, în linie aeriană, al cărui vârf îl formează Rauringel în răsărit Althodis iar la sud Podler… Spizzicken este aşezat dincolo de Tauchental…În triunghiul descris nu există nicio localitate ne valahă…

…În timpul străduinţelor reformatoare ale Luteranilor şi Calviniştilor, care au avut unele succese de Germani şi Maghiari, ca şi Toţi Croaţii din Burgenland, Valahi au rămas catolici…

…În perioada maghiară, până în anul 1920, învăţământul şcolar a fost în limba Maghiară. După 1920, în Limba Germană…

…Publicaţiile bisericeşti în limba Croată, au avut doar dela jumătatea secolului al 18-lea. Publicaţii ne bisericeşti, au avut deasemenea în Limba Croată…

…Până la eliberarea ţăranilor, în anul 1848 şi într’o formă mai uşoară, până la desprinderea de Ungaria/în anul 1920/, soarta ţăranilor valahi a depins de stăpânii pământului respectiv. Două familii de magnaţi au stăpânit regiunea locuită de valahi. Familia Batthyany satele Althodis, Altschlaining, Raurigel – Allersgraben, Mochmeierhof, Allersdorf şi Podler … Familia Erododis au stăpânit satele Spitzzicken, Weiden cu Parapatitsch şi Stefanshof, ambele Podgorii şi Rumpersdorf. Începând cu anul 1920 satele valahe aparţin plasei Oberwart şi sunt cuprinse în trei comune: Spitzzicken este la Rotenturm-Pinka, Althodis la Markt Hodis. Celelalte sate valahe din triunghi sunt cuprinse în comuna Weiden…

…La recensământul din 1910, în satele valahe au locuit 2400 de persoane. De atunci numărul locuitorilor s’a redus cu o treime. Regresul se datorează în primul rând prin asimilare, adică germanizare, care nici prin politica austricaă binevoitoare, nu poate fi oprită. Apoi prin mutarea unora la oraşe, în special la Viena, precum şi ca o urmare a scăderii natalităţii în întreaga ţară, la care şi familiile de valahi cu mai mult de doi copii, sunt o raritate…

…În anul 1951 70% din populaţia valahă s-a ocupat cu agricultura.
…Întrucât terenurile, în cele mai multe cazuri, nu pot asigura nici existenţa unor familii ţărăneşti mici, tot mai mulţi valahi caută lucru în alte părţi, mai ales la Viena, unde pleacă luni dimineaţa şi se reîntorc vineri seara, iar concediul anual şi-l iau pentru a strânge recolta. Cooperări, între gospodării, sunt aproape necunoscute.

…Limba lor Valahă o folosesc doar în case şi în sat, sau între satele valahe. Este o limbă a ţăranilor, care nu a fost folosită niciodată în scris. În toate cazurile când Limba Valahă nu este suficientă, sau în relaţii cu alte populaţii, sau autorităţi, se folosesc limbile Croată, Maghiară sau germană… Pentru Valahi Limba Croată este de importanţă pentru:
-comunicaţii cu croaţii ne valahi
-în biserică pentru liturghie, predică şi spovedanie
-în şcoală pentru învăţământ croat în şcoala primară
-în citirea publicaţiilor croate în Burgenland

Limba Croată este încă puţin răspândită în Austria şi ca atare şi folosirea ei este redusă la minoritatea croată din Burgenland.

…Limba Maghiară este exclusă ca limbă de comunicaţie întrucât populaţia maghiară, din această regiune, s’a redus la un număr neînsemnat. În trecut a avut importanţă pentru valahi ca:
-limbă a stăpânilor
-limbă oficială şi de stat, până în anul 1920.
-limbă pentru predare în şcoli, mai ales din anii 1875-90
-azi o vorbesc bătrânii când vor să nu înţeleagă tinerii
-este limba timpurilor bune de altădată

Limba Germană este pur şi simplu limba de uz general, care se foloseşte ca:
-limbă de comunicare cu germanii din sat.
-limbă de comunicare cu localităţile germane.
-limba oficială şi de stat, din anul 1920.
-în anumite împrejurări şi la biserică
-în şcoală, în clasele primare, pe lângă cea croată şi în continuare în toate clasele şi şcolile
-în filme în ziare, radio, televiziune
-la locul de muncă a celor care nu sunt ocupaţi cu cu agricultura…

Menţionarea valahilor în documente istorice:
Cea mai veche indicaţie despre valahii din Burgenlandul de sud, este legată de denumirea maghiară a satului Spitzzecken. Din anul 1614 în actele Komitatului, satul nu mai este menţionat Uiszek ci Olah-Cziklin ceace înseamnă Zicken-ul Valah.

În anul 1650 groful Adem Batthyany, dă o ordonanţă pentru noii colonişti, sosiţi la Podler, în care document aceştia sunt denumiţi Valahi. El acordă, prin aceasta, coloniştilor scutire de impozite pe 3 ani, în care timp el aşteaptă ca noii colonişti să-şi consturiască casele lor şi pretinde ca în satelel noi să se mute numai Valahi şi nu şi supuşi de odinioară şi stabileşte, în plus, pentru cei colonizaţi la Podler, aceleaşi libertăţi, de cari s’au bucurat Valahi deja colonizaţi la Podler, aceleaşi libertăţi, de cari s’au bucurat Valahi deja colonizaţi până atunci.

Documentul denumeşte pe noii colonişti, dela Podler, în mod precis „Olahok” ceace înseamnă Valahi ca şi pe conaţionalii lor sosiţi mai înainte în satele din împrejurimi.

Referitor la libertăţile Valahilor din Althodis, posedăm un aşa numit act de eliberare scris în limba maghiară veche, la 10 Iulie 1667 la Gussing, de către groful Paul Batthyany, în care se menţionează că Valahi, cari locuesc în satele din jurul localităţilor Schlaining şi Rechnitz, datorează, mai puţine impozite şi servitute, decât ceilalţi supuşi al stăpânului.

Ei trebuie să facă cerviciu sub arme, atât la porţile castelelor cât şi în alte părţi.Este menţionat însp că, deaceia ei nu sunt împovăraţi cu clacă şi dări ca şi ceilalţi şărani… Ei sunt însă ameninţaţi că în cazul că ei nu se vor conforma, imediat, dispoziţiilor judecătoreşti şi temnicierilor, dela cele ldouă castele ale sale, Schlaining şi Rechnitz, de a presta serviciul sub arme, la porţi sau în alte părţi, acest act de eliberare va fi nimicit.

Într’un document de mai târziu, din anul 1768, redactat de judecătorul de tribunal secret, Johan Hosatius, comisar Imperial Regal, trimis în interesul acestor Valahi, de a verifica personal, libertăţile lor, a stabilit atunci drepturile acestor croaţi-valahi, după cum urmează:

1.Ei au dreptul, privilegiat, ca la toate ocaziile şi nevoile să facă serviciul sub armă.
2.Când atăpânul e în castel, ei trebuie să stea de pază.
3.Ei trebue să ducă scrisorile, dela un stăpân la altul.
4.Să tundă oile stăpânului de două ori pe an.
5.Fiecare Valah trebue să cosească o zi otavă.
6.Pentru fiecare „sfert de gospodărie” să plătească anual suma de 1 Florint şi 05 creiţari, în numerar…

Acest document se găseşte în arhiva castelului Gussig.

…Cu toate că Valahii locuesc strâns împreună, totuşiu nu posedă cunoştiinţa de grup… aceasta şi pentrucă, în comparaţie cu germanii, maghiarii şi ceilalţi croaţi, ei sunt în număr redus, iar satele lor sunt mici şi neînsemnate, singur Weiden este comună şi are parohie, aşa că este de înţeles dece ei nu s’au exprimat niciodată în scris şi deci nici la activitatea culturală a Burgenlandu-lui nu au nbici o participare.

Singurele dovezi ale existenţei lor de 350 de ani în noua lor patrie, o constituie, unele documente ale stăpânilor lor precum şi o colecţie de 46 de câtece populare, în acest dialect, culese de către Kurelac Fran, în satlel Weiden, Spizzicken, Mochmeierhof, Parapatitsch şi Podler şi Publicare la Zagreb în anul 1871…

…Întrucât din analizarea modificării vocalelor şi a consoanelor, din dialectul lor, pot fi comparate numai cu cele din Dalmaţia celor din westul Harţegowinei, din jurul localităţilor Ljubiski se deduce că vechea lor patrie nu a fost Bosnia…

…Este greu de reconstituit, vecinii şi rudele Valahilor de înainte de marea lor migraţiune… În orice caz e sigur că au fost influenţaţi mai puţin de către neslavi decât de slavi…

…În Jugoslavia nu există azi nici un dialect absolut identic cu al acestor Valahi, spre a se putea determina eventuala lor patrie de origine. Totuşi trei dialecte se aseamănă întrucâtva, cu cel al acestor Valahi, cel dela Polica, din instula Hrvar, cel din insula Brac, şi cel din Istria de sud, dela Premantura…
Unele teorii apupra originii şi migraţiunii.

Teoria „română”

…Unii consideră pe aceşti Valahi ca români. Astfel în lucrarea lui Kranzmayer-Burger, din anul 1957 la pagininle 244-245 îi menţionează pe Valahii din Olah-Czikleny, denumirea maghiară a satului Spitzzicken, drept români. Despre o rămăşiţă din timpul romanilor, în această regiune, nu paote fi vorba…

În regiunile sudice, slave, asemena refugiaţi, erau denumiţi „Uskoken”, adică refugiaţi. Cea mai mare parte erau din Croaţia, dar printre ei erau şi alte grupe naţionale, chiar şi români. Erau probegi, cărora aşezarea la Sinj, în Dalmaţia şi pe aşa numitul teren ciceu din Istria, încă nu le era suficient de sigur împotriva turcilor şi s’au mutat mai departe spre nord…

Împotriva acestei teorii, se pronunţă autorul Loiberbeck, în anul 1963 şi susţine că Valahii, chiar dacă prin din aceiaşi rădăcină, nu pot fi consideraţi la fel ca şi români, cum se pare că ar vrea directorul şcolar Ivan Dobrovic şi chiar şi Dr. Eugen Hazy din Odenburg/ Şopron din Ungaria/.

Dar şi Loibersbeck citează un document al grofului Ladislau Czaky, din anul 1675, prin care el confirmă că va apărea toate libertăţile şi prerogativele celor din împrejurimea Pinkafeld, atât timp, ei nu contrazic credinţa romano-catolică şi preaslăvirea lui D-zeu.

Credinţa româno-catolică, putea să se refere, în regiunea noastră, numai la Valahi. La aceasta se referă şi autorul Resetar, în anul 1907, privind refugiaţii din plasa Sichelburg. Locuitorii cari trăiesc în Kraina, în statisticile oficiale, de cele mai multe ori nu apar ca Sârbo-Croaţi. Iar Czoerning a făcut greşala de a considera ortodoxi din Bojanci, drept români.

Confuzia lui provine din cauza că în Limba Sârbo-Croată denumirea de Valah este dată, când ortodoxilor în west, când românilor în răsărit.
Dacă valahii din sudul Burgenland-ului au fost români, atunci aceştia au abandonat complect limba lor, în favoarea unui dialect croat.

Teoria „Sârbă”

Procesul haiducului Babeici din Pretroţ (Petrovac) pe Mlava prins şi la judecată, contemporan cu un alt haicuc român Mihailovici 1935, imagine: astraromana.wordpress.com
Procesul haiducului Babeici din Pretroţ (Petrovac) pe Mlava
prins şi la judecată, contemporan cu un alt haicuc român Mihailovici 1935, imagine: astraromana.wordpress.com

Unii vor să considere pe Valahi, sârbi catolicizaţi. Autorul Kurelac scria odinioară, despre croaţii din westul Ungariei că: Toţi de acolo dunt de acelaşi sânge, de aceeaşi origine, aceiaşi limbă. Îm afară de acele câteva sate, cari sunt în jurul dealurilor Bandole şi Parapatici, cari însă fără nici o îndoilaă, sunt de origine sârbă. Din Bosnia cari s’au mutat acolo şi au trevut la religie catolică…

Resetar mai citează: Aceasta o dovedeşte şi notiţele lui Kuhac piblicare în „Agramer Vienac” în anul 1878 asupra dialectului acestor Valahi. Cel mai de remarcat este că aici creştinul este denumit hrişcean ca la ortodoxi şi nu crişcean.

Lobersbeck citează: Franz Miholic, care între anii 1873-1890 a fost preot în Weiden, conform căreia în acea vremem, locuitorii din Weiden, au primit aprobarea, dela asunarea canonicilor din Steinamanger, de a se stabukli acolo, cu condiţia de a părăsi credinţa lor veche greco-ortodocă şi să devină catolici. Scrisoarea a fost depusă în arhiva grofului Erdody din Rotenturm, dar a fost distrusă la un incendiu.

Astfel prin existenţa, de netăgăduit, a unei asemenea scrisori, se confirmă apartenenţa iniţială al Valahilor imigranţi, la credinţa greco-orientală…

… Numai numele de Valah, nu dă informaţie nici asupra confesiunii şi nici asupra originii. Autorul Dragomir, a arătat în 1959 că în evul mediu numele de valah a fost răspândit în întreaga parte de nord a peninsulei balcanice, Autorul Vuk, în anul 1898 arată că în Dalmaţia orăşenii şi insularii denumesc Valah pe fiecare ţăran care posedă pământ uscat.

Totodată autorul Ivanisevic, arată în anul 1903 că şi la Polica se susţine că insularii din Bracşi cei din insulele apropiate, vorbesc limba Valahă.

Resetar arată, în anul 1890, că noii colonişti, de pe insula Hvar, sunt numiţi de vechii locuitori drept Valahi, cu toate că ei au fost aduşi acolo de către călugării romano-catolici, de pe coasta mării dela Makarska.
Numai apartenenţa la biserica greco-ortodoxă, încă nu este o dovadă a originii sârbe.

CRISTEA SANDU TIMOC

Sate de origine valachă în Austria, imagine: astraromana.wordpress.com
Sate de origine valachă în Austria, imagine: astraromana.wordpress.com

 

Sursa:

[1] astraromana.wordpress.com
Exit mobile version