O falsa problema: “ceangaii” din Moldova.Intre multiplele probleme aparute in existenta romanilor dupa revolutia din decembrie 1989 se inscrie din nefericire si falsa problema a catolicilor, cu antecedente care vin din trecutul istoric, revendicarea de catre unguri a romano-catolicilor moldoveni ca maghiari, sub denumirea de “ceangai”, demonstreaza fara dubiu faptul ca minciuna si falsificarea documentelor raman si astazi directii de referinta pentru politica externa ungara.
Cu toate ca romano-catolicii din Moldova isi afirma din totdeauna identitatea romaneasca, nationalismul maghiar continua sa-i revendice.
Inovatie lingvistica a istoriografiei maghiare termenul de “ceangai-maghiari”, sau “maghiari-ceangai”, (in franceza Tchangos, in ungureste csangos, in germana Tschangos, in engleza changos), este perceput ca o jignire de catre populatia romano-catolica din Moldova si a creat o falsa problema etnica ce serveste guvernului ungar in politica privind protectia maghiarilor din afara hotarelor.
CINE SUNT CEANGAII? O FALSA PROBLEMA RIDICATA DE REVIZIONISTII MAGHIARI – ASA ZISA PROBLEMA A CEANGAILOR DIN ROMANIA
Bazata numai pe surse “istorice maghiare” falsa problema a romano-catolicilor din Moldova, a devenit subiect de lucru pentru organismele europene cu atributii in domeniu, la initiativa guvernului maghiar care s-a folosit in acest sens de cateva asociatii create artificial si finantate pe masura.
Liderii acestora, un cerc limitat de persoane, care migreaza de la o asociatie la alta (Via Spei, Asociatia Ceangailor Maghiari din Moldova, Siret – Cleja, etc.), numarand in total cateva zeci de oameni, reprezinta fie “importuri din Ardeal”, fie persoane scolite peste noaptein centre universitare din Ungaria.
Lipsiti de audienta, dar avand nevoie de o legitimare a actiunilor intreprinse, au intocmit liste cu semnaturi pentru diverse ajutoare materiale, folosindu-le ulterior pentru a sustine solicitarile de asistenta educationala si religioasa in limba maghiara.
Necunoasterea acestui aspect a indus astfel in eroare organismele europene cu atributii in domeniu care, prin rezolutiile adoptate in anul 2001 au concluzionat in mod surprinzator, ca “ceangaii” ar fi o “minoritate etnica” compacta ca areal geografic, altfel spus, inchisa, izolata si condamnata la disparitie.
Cazute in aceasta capcana organismele europene au acceptat aprioric „rolul salvator” al asociatiilor pro-maghiare in privinta asa-zisilor “ceangai” facilitand astfel neo-maghiarizarea catolicilor moldoveni fapt ce ar putea conduce, in ultima instanta, la aberante solutii teritoriale de tipul “pamanturi ceangaiesti”. In acest fel nostalgia “Ungariei Mari” cunoaste o interesanta metamorfoza adaptata indusiv realitatilor Europei de astazi.
Dar cine sunt “ceangaii”?
Catolicii moldoveni de astazi sunt urmasii ardelenilor romani, in cea mai mare parte tarani iobagi, care plecati in pribegie s-au asezat in Moldova si nu putini in Muntenia.
Cresterea neobisnuita a populatiei catolice din Moldova a dus la aparitia a zeci de sate situate in bazinul mijlociu al Siretului cu accent pe Bacau, Neamt si lasi.
Aceasta plecare in pribegie apare abia dupa ce in cateva randuri romanii din Ardeal, scosi in afara celor trei natiuni medievale (unguri, sasi si secui), s-au ridicat cerandu-si drepturile, la Bobalna (1437),in 1514 sub Gheorghe Doja si in 1784 cu Horea, Closca si Crisan.
Adanciti in grozaviile legilor Tripartitului Werboczi romanii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “surghiuniti de celelalte neamuri din Principat pe pamanturile cele mai pustii si parasite,… fiecare sas sau ungur putand lua in stapanire aceste locuri … gonindu-1 pe acesta (romanul) in munti cu toata familia sa, unde nu gaseste decat stanci, sau chiar silindu-1 sa iasa din tara”.
Referitor la denumirea de “unguri” cu care moldovenii ortodocsi ii numeau pe romanii transilvaneni, aceasta se datora, potrivit episcopului de Bacau, Stanislau Jezierski la 1763, faptului ca erau catolici si veneau din Tara Ungureasca (Transilvania), pe care o paraseau din cauza deposedarilor de pamant, restrangerii drepturilor si cresterii obligatiilor, dar mai ales a lipsei recunoasterii nationale.
Romanii transilvaneni s-au adaugat comunitatilor catolice deja existente in Moldova medievala (secolul XIII), ca urmare a misionarismului Romei.
Deformata idee, frecvent vehiculata si din nefericire insusita de unii, potrivit careia cel putin dupa nume am fi maghiari, isi are explicatia in politica nationalista maghiara, care a avut ca apogeu Aparitia in 1898 sub controlul Ministeruluide Interne de la Budapesta a “Societatii Centrale de Maghiarizare a Numelui”.
In virtutea regulamentului acestei societati, si prin intermediul preotilor catolici maghiari, romanii primeau nume unguresti deoarece “…prin maghiarizarea numelui de familie, adica prin botez national cel cu nume strain este primit in Societatea maghiara”.
Fapt istoric de necontestat sustinut de un document oficial, care nu a avut niciodata un echivalent romanesc, politica de maghiarizare a numelor constituie un important filon de inspiratie si pentru liderii politici ai Ungariei de astazi.
Ce machiavelism mai mare poate exista daca ieri ne goneau de pe pamantul nostru, iar astazi ne boteaza “ceangai-maghiari” si ne cheama inapoi cu certificate de “noblete maghiara”!?. Este ca si cum intre victima si calau se creeaza dintr-o data o asemenea iubire incat victima saruta mana celui care tocmai i-a furat casa si pamantul.
Pentru ca dupa 1990 au inceput sa apara o serie de emisari ai Budapestei, care solicita nici mai mult nici mai putin, ca noi, urmasii pribegilor de ieri, sa spunem ca suntem maghiari. Botezandu-ne “ceangai”, adica un fel de maghiari corciti, au devenit dintr-o data extrem de grijulii fata de soarta noastra si declarandu-ne o populatie arhaica lipsita de intelectuali, transforma religia noastra intr-un subiect care induce ideea ca ceea ce este catolic este automat si ungur.
De aici si pana la transformarea catolicilor intr-o minoritate etnica asa cum o face raportul finlandezei – Titty Isohookana-Asunmaa -, nu este decat un pas. Care s-a facut trebuie sa recunoastem, si pe fondul ignorantei clasei noastre politice, sau cel putin al unei parti, la care se adauga serioase carente in domeniul politicii noastre externe si nu in ultimul rand, al administratiilor judetene care nu au sprijinit localitatite catolice.
Formularile din raportul mentionat sunt cel putin surprinzatoare in conditiile in care anterior redactarii lui au existat reactii ale unor comunitati catolice (in localitatea Cleja din judetul Bacau 1995 si 1997) cand populatia a respins pe buna dreptate tentativele U.D.M.R. si asociatiilor maghiare de a le denatura identitatea romaneasca.
Dezavuati de populatia catolica, astazi, cei cativa lideri pro-maghiari s-au concentrat in 2-3 localitati, unde isi au domiciliul, transformand locuintele proprii in “scoala si biserica”, tinand cursuri si oficiind serviciul religios in limba maghiara.
Absolut “originala” solutia este de fapt ilegala, incalcand atat legislatia privind organizarea invatamantului cat si dreptul canonic.
Profitand de precaritatea dotarii existente in unele scoli din mediul rural, in special in domeniul calculatoarelor, acesti lideri inghesuie in cateva spatii improprii, copii cu varste si pregatiri diferite, ademenindu-i si conditionand serviciile oferite de invatarea limbii maghiare. Se incalca astfel toate normele metodologice, pedagogice si organizatorice necesare a fi respectate pentru autorizarea unei institutii de invatamant, in conformitate cu legistatia romaneasca si europeana.
Alaturi de cele cateva calcutatoare si manuale primite de la Budapesta, deseori in zona isi fac aparitia si preoti maghiari din Transilvania si Ungaria, care in aceleasi spatii oficiaza serviciul religios in limba maghiara.
Potrivit dreptului canonic, preotii straini care vin si oficiaza in aceste localitati, incalca autoritatea Episcopiei de lasi, in conditiile in care nu au acceptul episcopului de Iasi. Aceste reglementari sunt general valabile in toata lumea catolica.
Consideram ca readucerea in discutie a problemei scolilor in limba maghiara in satele catolice din Moldova este lipsita de temeinicie, sustinatorii acestei idei raportandu-se la un fals precedent incercand sa gaseasca o legitimare istorica, acolo unde ea nu exista.
In mod concret este vorba de initiativa din anii 1950 impusa de puterea sovietica de la Moscova autoritatilor comuniste romanesti de a introduce in Moldova scoli in limba maghiara.
In contextul istoric de atunci, motivatiile autoritatilor comuniste fata de infiintarea scolilor in limba maghiara, au fost cat se poate de originale, in conformitate cu idealul internationalismului de factura sovietica. Nereusind sa-si apropie comunitatile catolice prin institutia ecleziastica, regimul comunist nu a ezitat sa-i incadreze pe catolici intr-un mod nedrept, in categoria unei minoritati etnice facand astfel un serviciu imens nationalismului maghiar.
Autoritatile comuniste au ignorat insa tocmai parerea celor pentru care au infiintat aceste scoli maghiare, anume romano-catolici din Moldova, care nu au ezitat sa ceara in mod firesc inlocuirea acestora cu scoli romanesti. Experimentul impus din afara care nu tinea cont de identitatea romaneasca a populatiei romano-catolice din Moldova, a fost sortit esecului.
Privind retrospectiv, aceasta argumentatie este evident ca problema romano-catolicilor din Moldova are profunde determinari politice exterioare Romaniei, astfel incat tentativele de reactualizare genereaza aceleasi reactii si atitudini de respingere in randul comunitatilor catolice.
In acest context relevante pentru identitatea romaneasca a catolicilor din Moldova sunt excelentele relatii de convietuire cu ortodocsii, intre ei neexistand niciodata probleme interconfesionale sau conflicte.
Stau marturie atat casatoriile cat si convietuirea in aceleasi localitati si, mai nou, vizita Suveranului Pontif in Romania la invitatia Intaiului Statator al Bisericii Ortodoxe Romane.
Intensitatea mereu crescanda a acestor actiuni provocatoare a solicitat din partea noastra gasirea unor instrumente prin intermediul carora comunitatile catolice din Moldova sa-si poata afirma, pentru a nu stiu cata oara, identitatea romaneasca.
In conditiile in care filo-maghiarii, asa cum de altfel am mentionat, au infiintat o serie de asociatii ce au ca fondatori aceeasi 10-20 de oameni fara a se supune niciodata unei dezbateri publice pentru a cunoaste sustinerea de care se bucura (sic’), in 17 martie 2001, 1000 de catolici delegati de 40 de comunitati din Moldova, in sedinta publica, au pus bazele Asociatiei Romano-Catolicilor “Dumitru Martinas”.
Adunarea Generala s-a constituit intr-o mult asteptata ocazie, in care, in mod public, participantii si-au afirmat inca o data originea romaneasca si au protestat impotriva celor care doresc sa-si atinga scopurile lor politice pe seama romano-catolicilor.
Printr-un vot unanim Asociatia a fost mandatata sa promoveze identitatea romaneasca a romano-catolicilor din Moldova, anuland ipostaza folosirii lor in favoarea unor interese straine.
Pentru aceasta, prima initiativa a Comitetului de Coordonare a constituit-o initierea unei corespondente cu Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, pe adresa careia a fost trimis un material reprezentativ privind adevarata stare de fapt.
Din pacate, nici pana astazi forul european nu a dat un raspuns demersului nostru, iar rezolutiile adoptate ulterior nici macar nu le-a luat in calcul.
In pofida acestei experiente triste, membrii comunitatii noastre isi exprima speranta ca vocea lor va fi auzita si ascultata de organismele europene, iar pe viitor deciziile care ii privesc vor fi adoptate cu respectarea principiilor si normelor care guverneaza comunitatea europeana.
Spunem aceasta cu referire clara la principiul Uniunii Europene “unitate in diversitate” intrucat si noi reprezentam o componenta romaneasca a familiei europene, de religie romano- catolica. in ultima instanta, facand parte din marea comunitate catolica europeana, ca romani reprezentam o punte peste imaginara linie culturala trasata de Samuel Huntington.
Aceasta precizare doreste sa anuleze ideea ca dincolo de hotarele actuale ale catolicismului maghiar pot exista si chiar exista catolici de alta etnie, respectiv romani. “Pamanteni catolici”, cum ii numea in Sfatul Tarii la 1857 Costache Negri sau “razesi catolici” potrivit lui Mihail Kogalniceanu, catolicii din Moldova, care s-au privit intotdeauna ca romani, au devenit, mai ales in ultimii 10 ani, un subiect viu de discutat, fara voia lor.
Mai mult decat atat, peste noapte, un parlamentar maghiar ales pe listele U.D.M.R. in judetul Bihor s-a autoproclamat in Parlamentul Romaniei, reprezentantul catolicilor din Moldova, in conditiile in care circumscriptia sa electorala se afla la peste 600 km fata de Moldova.
Informam ca romano-catolicii din Moldova si-au exprimat optiunile electorale la fel ca toti romanii, astfel incat formatiunea politica de care apartine parlamentarul respectiv (U.D.M.R.) nu a obtinut nici un loc in legislativul Romaniei la nici una din alegerile democratice din l990 pana astazi.In concluzie:
– “Ceangaii” nu exista: exista doar romani romano-catolici, ei nu sunt o minoritate etnica pentru ca limba materna a catolicilor moldoveni este limba romana, obiceiurile, portul popular, cultura populara a acestora, sunt specifice natiunii romane.
– Catolicii din Moldova au fost si sunt romani, iar apartenenta lor la religia romano-catolica nu da dreptul nimanui sa-i revendice.
Prezentarea lor ca maghiari are motivatii politice straine de identitatea acestora.
– Nu se poate vorbi de o discriminare a catolicilor din Moldova de catre majoritatea ortodoxa, in conditiile in care si unii si altii sunt romani si convietuiesc in buna pace.
– Himera “Ungariei Mari” nostalgie a liderilor maghiari de astazi este straina catolicilor din Moldova.
– Este necesara o atitudine ferma din partea statului roman referitoare la amestecul strain in problema catolicilor.
Certitudini stiintifice
Testele ADN au stabilit originea ceangailor.
Teste ADN pentru stabilirea originii etnice a ceangailor au stabilit ca din punct de vedere genetic (ca și al culturii tradiționale), romano-catolicii din Moldova (ceangaii) sunt romani și sunt diferiți de unguri.
Aceste teste au stabilit ca populația din Ungaria de azi, este de origine europeana nu mongoloida, ungurii nu sunt inrudiți genetic cu triburile maghiare, hune, turcice sau cu populații vorbitoare de limbi fino-ugrice (finlandezi, estonieni), nici cu populații din zona caucaziana sau cu iranienii ci ca ungurii sunt descendenții populației europene ce exista in Panonia și Bazinul Carpatic inainte de venirea triburilor migratoare iar maghiarizarea a fost facuta de elitele aflate la conducere.
Ungurii sunt un amestec de romani, slavi, germani și țigani, maghiarizați lingvistic, ungurii de azi fiind din punct de vedere genetic cel mai mult apropiați de slavi și țigani.
Cei interesați de conținutul acestor documente și articole pot accesa adresele de mai jos:
1) Diversitatea cromozomiala in Europa (in limba engleza) – aici
2) Genetica umana in Europa – populatia ungureasca veche (in limba engleza) – aici
3) Istoria populatiei africane din punct de vedere al variatiei cromozomiale (in limba engleza) – aici
4) Ungurii nu au descendenta asiatica (in limba engleza) – aici
5) Migratia populatiilor (in limba engleza) – aici
6) Polimorfismul cromozomial la populaţia ungară (în limba engleză) – aici
7) Polimorfismul cromozomial la populaţia ungară (în limba engleză) – aici
8) Genetica umană în India – afinităţi cu populaţia ungariei (în limba engleză) – aici
9) Genetica populaţiilor balcanice – Bulgaria (în limba engleză) – aici
10) Grupurile etnice din Transilvania (în limba engleză) – aici
Video in LIMBA ROMANA:ORIGINEA ETNICA A UNGURILOR ,SECUILOR SI CEANGAILOR pe baza testelor ADN : AICI
SURSA: ASOCIATIA ROMANO-CATOLICILOR “DUMITRU MARTINAS”-BACAU, ROMANIA.
Sursa:
[1] cersipamantromanesc.wordpress.com