Inca o marturie clara despre ce a fost pe 22 decembrie 1989 in fața CC al PCR

Inca o marturie clara despre ce a fost pe 22 decembrie in fața CC al PCR.Un mesaj primit din Germania, de la un fost student, il descopar cu intarziere. Se ratacise, dar nu s-a pierdut. Ar fi fost pacat.Mesajul, un comentariu la cateva texte aparute pe site, despre „evenimentele din decembrie”, suna cam așa:

„vedeti ca pe 22 Decembrie 89 eram si eu in fata CC-ului si intr-adevar acolo era numai „lume buna”, cel putin cam acolo unde este astazi statuia lui Maniu. Iar aceea lume „buna” striga intr-una „judecat! judecat!” si atät!

vlahos”

Vlahos este cognomenul pe care i l-am dat armanului venit din Grecia, pe la inceputul anilor 1980, sa urmeze cursurile de Litere la București! L-am remarcat imediat și ne-a fost de folos la amandoi sa adancim legatura noastra. Un ins cu o conversație interesanta, care știe sa puna intrebari „lamuritoare”, le-aș numi chiar „elocvente”!

Un neastampar genetic l-a facut ca in zilele „acelea” sa umble prin tot Bucureștiul, sa priceapa ce se intampla. Are multe de povestit despre ce a vazut și auzit in decembrie 1989. Consider ca este de datoria sa s-o faca, fara sa mai aștepte alți 25 de ani! Site-ul nostru ii sta la dispoziție. Deja ne-a scris cateva texte interesante, in primul rand cel despre adevarata purtare a soldaților romani fața de Iisus, episodul cu „oțetul” și „pusca”! Așteptam amintirile sale „decembriste”!

Mesajul trimis acum pe E mail este foarte important, caci confirma un lucru pe care istoricii oficiali ai evenimentelor incearca sa-l ascunda, sa-l mistifice: adunarea spontana a bucureștenilor in dimineața de 22 decembrie 1989 in fața Comitetului Central al PCR nu a avut un caracter violent, nu a urmarit „forțarea ușilor” de la CC!

Eu, plecat de acasa ca sa ridic de la Policlinica Dorobanți o rețeta pentru fiul meu, șocat de pustietatea din oraș, m-am indreptat destul de temator spre Piața Palatului. Am apucat sa vad cum se retrageau tancurile și taburile Armatei. M-am mirat ca dispar așa de neașteptat și lasain urma piața pustie… Mult mai tarziu am priceput ca acela a fost momentul cand ARMATA A TRADAT. Și-a abandonat conducatorul…

Apoi lumea a inceput sa se adune, fiecare venit de capul sau, nicicum in „grup organizat”.

La un moment dat a aparut un elicopter care a lansat, destul de anemic, cateva sute de fluturași, cu un text batut la mașina, de susținere a regimului. Nu am avut inspirația sa pastrez vreunul. Cred ca din pricina mostrei perfecte a „limbajului de lemn”.

In urma cu cateva zile, intr-o discuție cu domnul academician Grigore Brancuș am aflat ca și domnia sa se afla la fața locului, manat de aceeași curiozitate. Mi-a confirmat ca lumea din preajma sa manifesta prin aplauze sau fluieraturi, nicio violența, nicio pornire „revoluționara”. In Piața Palatului am stat de vorba, comentand evenimentele, cu Mircea Ciobanu, scriitorul. S-au mai aflat in piața, așa cum au povestit mai tarziu, soții Ana Blandiana și Romulus Rusan. Vorba lui VLAHOS, adica Nikita Vancea al nostru: tot „lume buna”! Țiganii inca nu aparusera!

A urmat momentul al doilea al tradarii, cand SECURITATEA A TRADAT!… Armata avea misiunea sa apere in afara cladirii Comitetului Central. Iar Securitatea trebuia sa asigure …securitatea conducatorului iubit in interiorul cladirii. Or, la un moment dat, fara ca nimeni din piața sa impinga vreo ușa, poarta cladirii dinspre strada Onești s-a deschis ca prin farmec, invitandu-i pe „revoluționarii” sosiți cu cateva minute mai inainte cu niște camioane sa acționeze, sa-și intre in rol!…

Sa rezumam, de ce este importanta marturia mult prea concisa a domnului Vlahos: se confirma astfel caracterul relativ pașnic al mulțimii adunate la acea ora in fața CC-ului: Lume buna, bucureșteni curioși, veniți fiecare de capul sau, sa vada ce se intampla, cum reacționeaza autoritațile la cele petrecute in zilele dinainte!… Iar autoritațile nu mai aveau la dispoziție nici macar stația de amplificare. Cine o demontase, de a ieșit bietul Ceaușescu cu o porta voce in mana, incercand sa ni se adreseze, celor din piața?! Daca ar fi avut la dispoziție stația de amplificare și ar fi apucat sa mai vorbeasca o data liber, azi cu siguranța ca am fi avut raspunsul la o mulțime de intrebari cu care ne framantam creierii de 25 de ani…

De asemenea, marturia lui Vlahos confirma și ce-și dorea lumea din piața și din toata țara:Ceaușescu judecat! Slogan care a capatat in cateva ore forma definitiva: Ceaușescu judecat Pentru sangele varsat!… Cei 60.000 de romani uciși la Timișoara! Așa cum ne informase Europa Libera…

Așadar, sa fie clar pentru ISTORIE: dinlauntrul cladirii CC al PCR cineva a dat ordinul ca lumea din piața sa fie literalmente invitata sa intre in cladirea „sacrosancta” a Comitetului Central, intr-un moment cand cei doi Ceaușescu se mai aflau in cladire, erau in liftul care-i ducea spre terasa cu elicopterul. Se pare ca elicoptrul acela a sosit mai devreme decat trebuia sau poarta s-a deschis cu o intarziere de cateva minute! Altminteri se producea linșajul soților Ceaușesu, conform planului de baza…

Nota bene: nu a existat nicio presiune exercitata din piața, de catre cei prezenți, asupra ușilor care s-au deschis pe neașteptate pentru noi, cei din piața! Nimeni nu a impins sau zgalțait poarta, poarta de fier, greu de dislocat și cu tancul daca cei dinlauntru ar fi vrut sa reziste vreunui atac. Dar n-au vrut! Cine n-a vrut? Cine a dat ordin?

Ion Coja

PS În ultima clipă primesc și acest comentariu de la același VLAHOS:

„„Linșajul” este un text foarte bun si mai ales totalmente rational. Daca adevarul nu se poate deocamdata proba, argumentatia pare cel putzin verosimila, de crezut, asa cum judecatorii uneori, din lipsa probelor concludente, judeca dupa indicii, daca ele sunt, ca-n acest caz, fara echivoc.

Dupa mine, dupa ce am citit articolul, aici se ascunde si ratzionamentul a tot ceea ce a urmat; totala confuzie, ba chiar panica in reactziile „emanatiilor”, deh!, ratasera o ocazie unica de genul „prinde orbul, scoate-i ochii”. Dupa sansa irosita, cine putea sa-si mai asume responsabilitatea a tot ceea ce urma sa se intimple, mai ales ca timpul ar fi lucrat contra criminalilor, cäci, oricat de buimaciti ar fi fost romanii, tot ar fi inceput sa-sai puna anumite intrebari…

Tocmai de aceea, se prea poate, ar fi aparut shi fenomenul „teroristilor”, care, in orice caz, s-a vazut ca a fost conceput „pe picior”, in mare graba sai dezordine, precum reactzioneaza o fiara turbata dupa ce-i a scapat prada, in cazul nostru chiar oferita pe „tava”.

Asha se poate explica sai destinul Elenei Ceausescu, caci, daca prin absurd am accepta ca tot rechizitoriu acuzarii in cadrul „procesului” ar fi fost adevarat SI PROBAT cu argumente irefutabile, cu ce putea ea sa fie incriminata intr-un mod serios, din punct de vedere juridic, afara de faptul ca era „nevasta”?

Nu sustine oare Udrea ca habar n-avea ce invartea barba-su? Si procurorii, desi au de a face cu un caz comandat „de sus”, n-au ce sa-i faca, decat s-o prinda pentru „peanuts”, la fel ca-n cazul lui Al Capone…

Totusai, cine putea fi acela care ar fi avut puterea sa sprijine logistic toata povestea, afara de ministrul de interne de atunci, mai ales ca este vorba de cladirea CC-ului?

Era, poate, un individ „santajabil”?  Puteti afla cum o duce familia sa astazi? Caci de Gorbagiov s-a aflat ca „pretzul” sau a fost 51% din actziunile la „pizza Hut” care apartin oficial lui ginere-su…

Noroc!

6 martie 2015”