S-a întâmplat în 26 martie 1923: Parlamentul a votat Constitutia Romaniei Mari, promulgata prin decret la 28 martie si publicata la 29 martie acelasi an; noua Constitutie marca, din primul articol, hotararile, din 1918, de unire a Basarabiei, a Bucovinei si a Transilvaniei cu Romania. Potrivit Constitutiei din 1923, Romania era o monarhie constitutionala, stat national, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil.
Constituția din 1923 este Constituția Romaniei adoptată dupa Marea Unire. A fost in vigoare pana la adoptarea Constitutiei din 1938. A fost repusa in vigoare in 1944 pana la 30 decembrie 1947, cand a fost proclamata republica.
Pe 26 martie 1923 Parlamentul a votat Constitutia Romaniei Mari
Constitutia unificarii, cum mai e numita, consfinteste realizarea Romaniei Mari si are la baza constitutia din 1866, dovada fiind faptul ca din cele 138 de articole, 78 s-au pastrat din cea de la 1866. Regele Ferdinand I (1914-1927) reprezinta elementul cheie al vietii politice. El exercita puterea executiva, numea si revoca ministrii, sanctiona si promulga legile, era seful Armatei, avea drept de veto, putea bate moneda, conferea decoratii, avea drept de amnistie si gratiere, convoca si dizolva Parlamentul, incheia tratate (acestea devenind valabile dupa ce erau aprobate de Parlament).
Parlamentul constituia puterea legislativa in cadrul regimului democratic. El era bicameral (Senatul si Adunarea deputatilor) si avea rolul de a vota legile, de a le abroga si avea drept de control asupra activitatii guvernului.
