Desi de 24 de ani picura lacrimile de ceara la altarul de jertfa al Neamului Romanesc din poiana Varnitei de langa Fantana Alba, candela memoriei arde tot mai vie in Catedrala Martirilor. De 24 de ani, cu sufletele inlacrimate, romanii din nordul Bucovinei, orfani de Patrie si ai nimanui, ingenuncheaza la Troita Eroilor, masacrati, la 1 aprilie 1941, de un regim barbar, doar pentru faptul ca au dorit să traiasca in Tara lor liberi si fericiti.
Cu rugi fierbinti, inaltatoare spre cer, in fiecare an, in ziua de 1 aprilie, romanii bastinasi vin sa-si deplanga parintii si buneii, rudele care au ars in focul iadului comunist, doar pentru ca isi iubeau Tara si Limba, Strabunii si Libertatea. Evident, dramaticele evenimente de deznationalizare, care, spre regret, mai persista inca, ce-i drept, sub un vesmant mai camuflat, au ramas pentru multi dintre noi, romanii bucovineni si herteni, o rana deschisa din care, de 74 de ani, se prelinge amarul durerii. Dincolo de orice calvar, deportari in masa, arestari si interogari, injosiri, munci silnice si infometare, buneii si strabuneii nostri s-au sacrificat ca adevarati Sfinti in numele cauzei nationale intru periplul Neamului.
Oricum, povara durerii e mai usoara, nu e atat de apasatoare, cand e impartasita de fratii de dupa sarma ghimpata, care nu au fost ca noi vitregiti de soarta si carora le-a zambit norocul sa traiasca la sanul Tarii, dar nu straini pe pamantul stramosesc. De altfel, un adevarat frate, care nu doar ne impartaseate tristetile si ne alina ranile sufletesti, ci ne face cunoscute tragediile in intreaga Romanie, prof. Constantin Morosanu, presedintele Asociatiei „Prietenii Basarabiei, Bucovinei si Tinutului Herta” din Darabani, prin inradacinarea traditiei de a comemora jertfele regimului totalitar stalinist, ne-a luat parca o parte din povara, usurandu-ne greul durerii ce ne tine ca intr-un cleste de zeci de ani – de cand am fost instrainati de Patrie, inrobiti, de cand a inceput „eliberarea” Bucovinei si Tinutului Herta, nimicirea si deznationalizarea noastra, a romanilor autohtoni.
Nu s-au stins inca lumanarile in memoria romanilor cazuti în macelul din Lunca Prutului, Tinutul Herta, din ianuarie-februarie 1941, eveniment comemorativ, organizat de dl Constantin Morosanu acum doua saptamani la Hudesti, judetul Botosani, insa fratelui nostru de sange si idei ii apartine initierea altui simpozion international la Darabani: „Masacrul de la Fantana Alba, tragedii ale neamului romanesc”, organizat in comun cu primaria locala, condusa de primarul Corneliu Arosoaie, la care au participat dnii Costica Macaleti, prefectul Judetului Botosani, prof. doc. Vasile Adascalitei, alti reprezentanti ai primariilor si institutiilor locale, consilieri judeteni si locali, Petru Grior, directorul Centrului de cercetari istorice si culturale din Cernauti, dr. doc. Ilie Popescu, presedintele Societatii „Golgota” a romanilor din regiunea Cernauti, o delegatie din comuna Mahala, raionul Noua Sulita, in frunte cu primarul Elena Nandris, profesoara Ana Gostiuc, pictorul Alexandru Timciuc si sotia sa, invatatoarea Lilia, Aurora Bujeniţa, supravietuitoare a deportarilor, o delegatie din raionul Herta, condusa de Viorel Iastrimschii, seful Administratiei Raionale de Stat, Adrian Medvidi, seful Sectiei raionale de cultura, Maria Zabolotnic, metodist, Lilia Iastrimschi, primarul s. Ţureni, Ion Pantea, primarul s. Tureatca, Dumitru Lupu, primarul s. Lunca, Gheorghe Onofriciuc, directorul clubului din Satul Mare, Costel Ursu, antreprenor privat din Herta, o delegatie din raionul Hliboca, in frunte cu Nicolae Sapca, vicepresedinte al Societatii „M. Eminescu”, Vasile Ionet, primarul s. Carapciu, profesorul Ion Sucevanu din Suceveni, Vasile Gumelnic, directorul SM Dimca (Tristiana), secretarul responsabil Marian Andronic din Cernauti, etc.
Inaugurand simpozionul international, dl Cornel Aroşoaie, primarul or. Darabani, precum si prefectul Costica Macaleti, s-au referit la importanta intrunirii, sensibilizand ca evenimentul ce a reunit romani din stanga si dreapta Prutului, nu are caracter politic, ci s-a inradacinat deja la Darabani si se va desfasura ori de cate ori urmeaza sa ne amintim de acei care „si-au jertfit viata pentru pamantul romanesc, pentru continuitatea neamului, pentru Romania Mare”.
Asupra aceluiasi fapt ca simpozionul nu are nici o relevanta politica, ci doar una comemorativa, se desfasoara in legatura cu istoria zbuciumata a romanilor din nordul Bucovinei si Tinutul Herta, care dupa 1944 au ramas in componenta URSS, pentru a face cunoscute odioasele crime ale regimului sovietic totalitar, ale „fratelui mai mare”, a staruit si prof. Constantin Morosanu, referindu-se si la data de 27 martie – implinirea a 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania.
Momente emotionante privind tragedia romanilor dupa ocuparea provinciei istorice a Romaniei de catre rusi, masacrul de la Fantâna Alba, deportarile, represiunile, inaltarea în 1942 a primei cruci in poiana de la Varnita, pe locul gropii comune, unde granicerii sovietici i-au ingropat in aprilie 1941 pe romanii cositi de mitralierele sovietice, si pe cei raniti, macelariti apoi cu sabiile, dar inca vii, pentru ca au dorit sa treaca frontiera si sa traiasca liberi în Patria lor, comemorarea martirilor neamului dupa 1991, dupa independenta Ucrainei, la locul masacrului fiind inaltat un complex memorial, dramaticele urmari ale razboiului din Donbas, declansat anul precedent de „fratele mai mare”, au fost evocate de cercetatorul Petru Grior, dr. doct. Ilie Popescu, Nicolae Sapca, Viorel Iastrimschi, Gheorghe Ciornoleţchi, din Trestiana, de unde 200 de romani au plecat spre punctul de trecere al frontierei de la Fantana Alba, 3 fiind ucisi 13 – raniti, iar 43 – deportati apoi in Kazahstan, Ana Gostiuc, care s-a referit la masacrele de la Lunca si deportarile in Siberia, doar in noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 din Mahala fiind deportate 602 persoane, Ion Sucevan, ultimul accentuand ca, de fapt, marea tragedia a romanilor bucovineni a inceput in 1940, cand, un grup de vreo 40 de persoane din Suceveni, in majoritate femei si copii, in noaptea de 19 noiembrie, au hotarat sa treaca ilegal in Tara.
Unii au reusit sa treaca, dar cea mai tragica a fost soarta Titianei Lupascan, care mergea cu o fetita de 11 ani de mana, iar cu alta de 3 anisori – in traista, gloanţele granicerilor a doborat-o pe femeie, iar apoi, fetitele, impreuna cu bunica lor, au fost deportate in Kazahstan.
Dramatic a fost si destinul Victoriei Sucevanu, care a fost ridicata impreuna cu cele sapte fiice – cea mai mare avea 14 ani, iar cea mica – 3 anisori, cu socrul de 85 de ani, fiindca sotul ei luptase in armata romana. Nu le-a zambit norocul sa se intoarca la vatra, s-au stins toti ca lumanarea in neagra strainatate, de ger si foamete. Din Suceveni s-au pierdut atunci aproape 300 de persoane.
Multumindu-le fratilor romani ca sunt alaturi de durerea noastra, care, in fond, e a tuturor romanilor, ca au rabdare sa asculte prin ce necazuri, greutati si chin au trecut romanii, instrainati de Tara, caci e foarte greu de ascultat, dar mult mai anevoios a fost de suportat calvarul stalinist, dna primar Elena Nandris, a specificat ca, romanii din Mahala, comuna martirizata, au avut cel mai mult de suferit in consecinta deportarilor si represiunilor bolsevice.
Evenimentele tragice ce au urmat după masacrele de la Lunca si Fantana Alba au fost aprofundate în prelegerea dl Ilie Popescu, acel care din propria pensie a inaltat deja 6 cruci in memoria victimelor regimului totalitar, a editat mai multe carti cu acest subiect, tatal sau Vasile, care era in lista celor plecati la Fantana Alba, fiind arestat si incarcerat.
Era inca un copil de 7 ani, cand, impreuna cu mama si cei 7 frati, au fost deportati in stepele pustii ale Kazahstanului, unde au indurat ger si foamete.
„Tata a fost condamnat la 10 ani de inchisoare in Ural, regiunea Sverdlovsk, unde a murit schingiuit de calaii comunisti si de foame. In 1941 mama a fost ridicata cu cei 8 copii – cel mic, Costica, avea doar 5 anişori, considerati „dusmani ai puterii sovietice”, am fost deportati in nordul Kazahstanului, unde am stat intr-un bordei in care, cand ploua, patrundea apa, indurand ger si foamete. Dar ne-a salvat Dumnezeu, caci impreuna cu mama ne rugam cu lacrimi fierbinti. In 1994 am scris si o carte despre calvarul pe care l-am indurat: „In drum spre Golgota”. De tata n-am stiut nimic timp de 45 de ani, apoi am aflat ca a decedat in inchisoare din cauza torturilor si foamei. Cand ne-am intors acasa, n-am gasit nimic. Un an de zile n-am avut o bucatică de paine. Cu 9 hectare de pamânt si 2 de padure, pe care ni le confiscase „eliberatorii”, am ajuns argat, pasteam vitele oamenilor. E usor sa vorbesti despre acele chinuri, dar e ingrozitor sa le simti pe propria piele”.
Deportarea a lasat urme adanci in sufletul Aurorii Bujeniţa din s. Mahala, care avea doar 4 anisori, cand trenul mortii ii ducea spre Peciora, impreuna cu mama sa si fratiorul de cateva luni, cu inca 350 de familii, dintre care, in timp de 6 ani de ger si foame, chin si calvar in surghiun, au supravietuit doar 60 de persoane. Nu-si poate opri nici acum lacrimile durerii.
Drama deznationalizarii romanilor din Bucovina, Tinutul Herta, dar si a celor din Basarabia, denota faptul ca pentru ei nu a existat nimic mai sfant decat iubirea fata de Tară si Neam, de Glie, de Strabuni, a sensibilizat prof. doc. Vasile Adăscaliţei:
„Sunt foarte multumit ca fiecare dintre cei prezenti azi, aici, simt mai mult respect fata de romanii de dincolo de sarma ghimpata, au fata de ei mai multa intelegere, dar vreau ca autoritatile statului sa-i trateze cu mai multa responsabilitate, sa ne implicam mai concret in ajutorarea fratilor nostri bucovineni si, eventual, prin intermediul asociatiei incercam sa mentinem un punct de legatura”.
Participantii la comemorarea victimelor regimului sovietic au depus flori la monumentul eroilor din localitate, simpozionul international incheindu-se cu un concert comemorativ, sustinut de Clubul copiilor din Darabani, conducator artistic prof. Mirel Dascalu, avandu-i ca solisti pe Mitica Hapliuc din Darabani, acompaniati de instrumentistii formaţiei „Mozaic”, Darabani-Lipcani, la care s-au alaturat Gheorghe Onofriciuc din Satu Mare, Herta (la trompetă si fluier) si Elena Nandris, interpretand cantece despre Bucovina.
Felicia NICHITA-TOMA
Sursa: Articol preluat de pe zorilebucovinei.com prin amabilitatea Zorile Bucovinei
