Am dat din intamplare peste o inregistrare a Televiziunii Romane in care Nichita Stanescu (1933-1983) vine cu o interpretare poetica asupra vicisitudinilor care s-au abatut de-a lungul timpului asupra Romaniei si constata ca totusi tara a supravietuit in pofida tuturor necazurilor pe care le-a intampinat. Poetul are o maniera usor umoristica prin care isi explica modul prin care tara a supravietuit tuturor napastelor care au trecut asupra acestor pamanturi si asupra oamenilor ce au locuit in spatiul carpato-danubiano-pontic: “Păi nu mor caii când vor câinii! Şi, de altfel… Mihai Viteazul a intrat la Alba Iulia de-a-n calare pe un cal, iar nu de-a-n calare pe un caine!”
Nichita Stanescu despre vicisitudinile prin care a trecut Romania
“Acum doua-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav, care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog… Şi-mi spune un lucru care m-a lăsat aşa… nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are dreptate. Desigur!
Păi n-a fost pe tara asta atata ninsoare si multi credeau ca o s-o inghete, ca o sa inghete tara? Si a inghetat tara? N-a inghetat.
N-a fost potop pe tara asta si s-a crezut ca ea o sa se inece? Nu s-a inecat!
N-a fost cutremur mare pe tara asta si s-a crezut ca ea o sa se rupa sau o sa se franga? Nu s-a frant!
Păi nu mor caii când vor câinii!
Şi, de altfel… Mihai Viteazul a intrat la Alba Iulia de-a-n calare pe un cal, iar nu de-a-n calare pe un caine!”, Nichita Stănescu, inregistrare TVR
[tp_product id=”194116553″ feed=”396″]