Sunt oameni care intruchipeaza in lutul lor vremelnic vesnicia unui neam. Ei deslusesc caile viitorului si arata neamului drumul de lumina pe care trebuie sa mearga. De cele mai multe ori neintelesi de multimile oarbe, peste rastignirile prezentului ii asteapta biruinta viitorului, ziua de inviere cand intreg neamul se regaseste in el. Urias al romanismului, Eminescu rastoarna azi lespezile grele de uitare de sub care il ingropasera dusmanii neamului, pentru ca se facuse aparatorul drepturilor poporului roman si apare la lumina mare si mandru, cum a fost, intruchipare a geniului national.
Pentru noi, cei care facem parte din randul romanilor azi in viata, aceasta regasire este un prilej de mare bucurie.(…) ne manifestam intreaga admiratie pentru acela care a fost “intruchiparea intelepciunii seculare a poporului roman, un fel de aratare a duhului national”, intreaga noastra admiratie pentru poetul neintrecut de nimeni altul pana azi si nemarginita admiratie pentru ganditorul politic, din scrisul caruia scanteiaza o intreaga filosofie politica. Eminescu a vazut in mod genial liniile dezvoltarii noastre de totdeauna.
El nu a facut si nici nu putea sa faca politica meschina de partid, ci a reprezentat o puternica individualitate cu radacinile adanc infipte in glia strabuna, care creste mereu pe masura ce inaintam pe drumul dezvoltarii noastre firesti si pe acela al implinirilor nationale. Ca ganditor politic, Eminescu poate fi “un bun invatator al neamului”. “Eminescu este mintea limpede a unui taran roman crescut la scoli bune. Pare ca neamul romanesc l-a nascut spre a ne da icoana vie a firii romanesti”.
Sursa: Gandirea biopolitica a lui Eminescu, Gheorghe Vornica