In anul 1991, Crin Antonescu publica in revista “Puncte cardinale” din Sibiu, de orientare legionara, un articol prin care il apara pe parintele Calciu Dumitreasa, ce fusese acuzat de catre fostii comunisti, transformati la acel moment in FSN-isti, pentru faptul ca ar fi avut simpatii legionare. Intitulat “Dincolo de culori”, articolul semnat de catre Crin Antonescu ii ia apararea parintelui Calciu Dumitreasa in fata atacurilor venite din partea comunistilor care ii terfeleau acestuia imaginea, declarand totodata ca dintre toti cei care ar vrea sa critice orientarile sau personalitatile care au avut mai mult sau mai putin de a face cu orientarile sau doctrina legionara, activistii si propagandistii comunisti ar fi ultimii din partea carora ar trebui acceptate aceste critici.
Iata cum arata si transcrierea acestui articol semnat de catre Crin Antonescu:
„Saptamana trecuta cetateanul Vasile Vacaru, fesenist ceva mai rasarit din (Fe)Senatul Romaniei, a raspuns unei intervenţii a d-lui Sabin Ivan, senator liberal de Constanta, interventie ce aducea in discutie evenimentele de la 13-15 iunie 1990. Nu ma voi referi la impertinenta cu care numitul Vacaru a eludat fondul chestiunii, ci doar la un anume pasaj din discursul fesenistului.
Tam-nesam, politicianul de la Gorj pomeneste de profesorul Gh. Calciu si apoi se intreaba (hatru, chipurile) daca e vorba de una si aceeasi persoana cu preotul Calciu-Dumitreasa, “verde inca”, spre a cita exact, “Verde, inca”, zice, smechereste, tovarasul Vacaru de la Senatul P.C.R. Adica, sa talmacim noi: legionar.
Nu stiu daca parintele Calciu a fost sau nu legionar ori simpatizant al miscarii legionare. Tot ce se poate. Desi denigrarea si minciuna sunt, demult, singurele argumente feseniste, sa admitem, totusi, ipotetic, ca da, a fost legionar. Putem reduce, oare, o personalitate de talia parintelui Calciu la acest fapt? Si putem admite desfiintarea, anularea, condamnarea din principiu si totala, a oricarui om care a avut, intr-un fel sau altul, tangente cu miscarea si cu spiritul legionar? In nici un caz, cel putin atata vreme cat am cazut cu totii de acord ca nu e o vinain sine aceea de a fi fost membru al P.C.R. – si asta dupa 45 ani de nelegiuiri. In nici un caz, atata vreme cat in capul statului imi sade un comunist din tata-n fiu si fara alta ocupatie toata toata viata, cat in fruntea Senatului imi sade un fruntas comunist dresat in U.R.S.S. si cat in fruntea Adunarii Deputatilor imi sade un politruc care, cand n-a misunat pe la C.C. al U.T.C. a facut pe profesorul de “socialism stiintific”.
Nu stiu, repet, daca parintele Calciu a fost sau nu legionar. Ceea ce stiu e ca a cunoscut fata cea mai cumplita a inchisorilor comuniste (arestat prima oara in 1948, cand era student), ca a strabatut un cutremurator traseu de suferintasi de constiinta, si mai stiu ca prin ’77, cand nu se mai afla nimeni in puscarie politica in Romania, si cand pomenitul Vacaru batea din palme si defila la zile fixe, ca un catelus istet si devotat, preotul Calciu era din nou in temnita. Tot pe vremea aceea, tov. Iliescu isi primea lefusoara de la C.C. al P.C.R. si statea sluj la teleconferinte cu “sefu”, tot. (pe atunci) Petre Roman lupta pe la Toulouse, iar tov. Dumitrascu, de la judeteana P.C.R. Constanta, mergea pe teren sa explice “genialele conceptii”.
Una este, asadar (si sunt intrutotul de acord), sa condamnam definitiv orice practica politica extremista si orice sistem politic totalitar, si cu totul alta ca un oarecare Vacaru, comunist toata viata si fesenist la spartul targului, sa se refere la parintele Calciu ca la un infractor. Caci diferenta dintre ei nu este una de eventuala culoare (“verde inca” sau rosu inca), ci una de calitate a individului. Adica diferenta dintre un trepadus si un luptator”.
Fix acelasi Crin Antonescu, care scria cu manuta lui si publica aceste randuri intr-o revista cu orientare legionara, este “initiatorul” legii antilegionare, legea 217/2015, demonstrandu-ne tuturor, asta daca inca mai existau inca unii nelamuriti asupra adevaratului sau caracter duplicitar si demagogic.