Ia Romanească este Evanghelia noastra, este haina noastra princiara si armura nationala prin spirit, dar are si mireasma busuiocului cand se odihneste in lada de zestre. Poarta in ea zbuciumul din jocul ielelor, dar si prevestirile ursitoarelor, in tesatura ei s-au adunat toate generatiile neamului nostru, asa cum lumea crestina s-a adunat in jurul tipatului de pe Cruce al Mantuitorului.
Ia Romaneasca este amfiteatrul nostru antic care ne-a pastrat identitatea, este nodul gordian care ne-a aparat fiinta, antichitatea iei romanesti este mai straveche decât a zeilor din oricare parte a lumii sau din cele mai indepartate mitologii. Cine imbraca Ia noastra simte universalitatea creatiei romanesti, simte bunatatea si iubirea ca pe un mod de viata deplin, intelege de ce Ganditorul s-a ivit din gandurile noastre si pe acest pamant.
Daca a mai ramas ceva necreat din Creatie, Dumnezeu a pus pe Ia Romaneasca, daca o asezi langa cer se vor contopi ca doua intinderi ale aceluiasi spirit, numele ei poate fi dat unei constelatii sau unui copil de inger. Impotriva ei nimeni nu poate sa duca razboaie, nimeni nu poate sa o invinga, are incandescenta meditatiilor si Duhului lui Dumnezeu. Aceasta camasa romaneasca ancestrala, este casa in care ne nastem si murim!
Membru titular, Uniunea Scriitorilor din Romania,
Presedinte, Fundatia “Ideea Contemporana”
Sursa: magazincritic.ro