Ne tremură icoana, cu sânge plâng și sfinții
de neputința voastră, a noastră, a tuturor
în gol scrâșnim durerea de ne tocim rău dinții
iar când prindem putere lipsește-un dirijor
popor care se trage din neam de semizei
i-e frică azi când vede o umbră amărâtă
e plină țara sfântă de noi și noi mișei
iar ce trăim cu toții e-o viață greu târâtă
ne ducem crucea grea de ani, decenii, veacuri
dar, grea ca ieri și astăzi n-a fost chiar niciodată
ne curg lacrimi amare mai mari ca apa-n lacuri
iar mâine pentru toți e doar o altă dată
ne acceptăm destinul, nu merităm nici apă
nu mai privi Stăpâne spre neamul omenesc
nu merităm nimic pe lumea asta stearpă
suntem cu toții falși când spunem: “Te iubesc!”
nu mai iubim nici țara, nici glia strămoșească
uităm cât sânge a curs ca să putem trăi
salvarea noastră e Iisus iar să se nască
iar noi, viermi păcătoși țipăm a-l răstigni.
Autor: Alexandru Florian Săraru
Sursa: magazincritic.ro
[tp_product id=”194122935″ feed=”396″]