Casinul din Harghita, lacrima Trotusului moldovean

Acum un an, impreuna cu profesorul Florin Palas si inginerul nostru drag, Cristi Galiceanu, am pasit pentru prima data in satul Doboi, din Harghita. Dumnezeu a randuit sa ajungem aici. In Harghita si Covasna am mai mers in urma cu multi ani, pe vremea studentiei noastre, cu prilejul intrunirilor de la Izvorul Muresului, acolo unde i-am sarutat pentru prima data Dreapta IPS Ioan Selejan, Dreapta cea ocrotitoare de români, ceaocrotitoare de Neam. Covasna ne era deasemenea cunoscuta de la manifestatiile Ligii Studentilor desfasurate acolo.

Casinul din Harghita, lacrima Trotusului moldovean

N-am sa uit niciodata cum am cantat “Desteapta-te Române” si “Traiasca Duhul lui Iancu” impreuna cu cateva sute de studenti adunati aici din toata tara. Ne-am reintors pe aceste meleaguri asadar, la sfarsitul lui septembrie anul trecut. Ca un facut, Doboi se afla la numai 30 de km (in linie dreapta) de Comanesti, orasul copilariei mele din Moldova.

La numai o aruncatura de bat de Moldova, de-abia se mai aude limba româna. Pamantul udat de raul Casin ne-a povestit multe, ne-a vorbit prin vocea sugrumata de emotie a lui nea Nicolae, a doamnei Vancea, sau a vrednicului parinte moldovean Ioan Lupu. Ne-a vorbit cimitirul din sat cu morminte inca sangerande, crucile aplecate de durerea numelor românesti maghiarizate, dealul Bisericii Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil sfartecat de obuzele trupelor ungare in toamna anului 1944, notarul Ioan Ardelean si sotia lui Maria omorati de cei cu sange strain, omorati pentru ca iubeau prea mult România.

In satul Doboi pasesti ca intr-o taina, ca in biserica. Aici românii au rezistat miraculos, caci catunul se afla intr-o zona in care populatia de etnie maghiara este compacta. Aici România a rezistat numai prin credinta ortodoxa. Din acest loc a pornit Actiunea Români pentru Români, din cea mai adanca rana a Tarii. Cu binecuvantarea IPS Ioan Selejan. Noi nu am facut si nu facem acte caritabile in satele Harghitei si Covasnei. Taranii români nu au nevoie de pomana.

Noi incercam cu ajutorul Bunului Dumnezeu si al vostru sa le transmitem recunostinta noastra, a românilor din toate colturile Tarii, pentru faptul ca România exista aici datorita luptei lor, datorita credintei lor in Iisus Mantuitorul. Poarta spre Dealul din Doboi, spre Biserica Sfintilor Arhangheli este deschisa spre noi, spre noi cei care credem in Neam. Ne rugam lui Dumnezeu sa fim vrednici de a-i pasi pragul.

Se lasa cateodata o ceata ciudata peste sat, mai ales in prag de iarna. Nu zaresti mai nimic. O vezi numai pe tanti Maria imbracata-n negru, cu lumanari in mana, urcand incet Dealul. Se duce la mormantul lui Raduly sa aprinda o Lumina pentru Radu al ei…

 

Autor/Foto: Mihai Tirnoveanu

 

[tp_product id=”194125105″ feed=”396″]