Mereu aducandu-ne aminte ca fratii in veci vor fi frati, trecutul istoric niciodata nu ne-a lasat sa uitam cine ne-au fost stramosii, cine suntem noi, mostenitorii celor ce odihnesc in acest pamant. Mai ales romanii din satul-martir Mahala nu si-au tradat limba, datinile si portul national in pofida atrocitatilor la care au fost supusi in anii regimului totalitar. Nu intamplator, anume ei au fost alesi sa se apropie cel mai mult de inima Romaniei, avand norocul sa se bucure de infratirea cu Bucurestiul.
Bucurestiul, ca un frate, vine la Mahala
Totul a inceput de la o intalnire la Consulatul General al Romaniei la Cernauti cu dl Adrian Ionescu, directorul general al politiei Sectorului 4 al Municipiului Bucuresti. Printre invitatii Consulului General, Excelenta Sa Eleonora Moldovan, s-a aflat si primarul comunei Mahala, Elena Nandris, care, la acel moment, nu si-a pus mare speranta in propunerea demnitarului roman referitor la perspectiva unor relatii de colaborare intre cele doua entitati administrative.
Asta pentru ca nu-l cunostea pe Cristian Popescu-Piedone, edilul Sectorului 4 – un barbat al faptelor, confirmate prin invitatia de a vizita Bucurestiul si a semna un acord bilateral de sustinere reciproca in domeniul administrarii publice locale, culturii, turismului, comertului si altor relatii ce tin de economie, dar, mai cu seama, de spiritualitate.
Si iata ca dupa primul pas pe podul infratirii a urmat si al doilea: la 6 octombrie, domnul Cristian Popescu (Piedone), insotit de directorii celor mai importante departamente din cadrul Autoritatii Locale a Sectorului 4, inclusiv de Adrian Ionescu (dupa aplauzele ce au rasunat la anuntarea numelui sau se vede ca este cunoscut si foarte drag mahalenilor), le-a intors partenerilor vizita.
Edilul unui sector cu o populatie de 300 mii de locuitori a venit la Mahala, pentru o mai stransa innemurire cu o comuna cu 7.200 de locuitori. Aici e cazul sa amintim ca Sectorul 4 Bucuresti este infratit cu cea mai mare provincie din China, cu o populatie de 25 milioane de locuitori. Insa, acolo domnul Cristian Popescu a intalnit doar un roman, pe cand in Mahala, printre romanii care mai vorbesc in limba mucalita si mustoasa a lui Ion Creanga, a marturisit ca se simte ca acasa – pe meleagurile sale natale de pe Valea Bistritei, la granita cu plaiurile sucevene.